27 februarie – Psalmul 28, vers 7
Cerurile sunt pline de cântările de laudă şi de preamărire ale lui Dumnezeu, cântări pe care I le aduc fără încetare creaturile Sale, cele care au rămas în fericirea ascultării de voia Lui şi se bucură de lumina Prezenţei Sale… Toate lucrările Sale văzute, în nemărginirea Firii, care au rămas în ascultarea voii lui Dumnezeu, Îl laudă pe El cu cântări de slavă şi bucurie: îngerii şi cerurile, Soarele, Luna şi Stelele, mările şi munţii, cu tot ce este deasupra şi dedesubtul lor…, pământul cu tot ce cuprinde hotarul lui larg şi adânc, şi tot ce se naşte şi se hrăneşte pe el — toate, toate Îl laudă prin cântările lor pe Dumnezeu! (Ps. 148). Pentru că în ascultarea de voia lui Dumnezeu se găseşte ascunsă cea mai mare fericire. Toate creaturile Sale care au rămas şi rămân în ascultarea de voia Lui simt necurmat o fericire deplină… Iar în fericirea deplină este totdeauna şi cântarea de laudă, adusă cu mulţumire fierbinte Izvorului acestei necurmate fericiri. De aceea în toată desfăşurarea vieţii din natură nu există nici asalt, nici opintire, nici chin, nici ţipete…
Trecerea dintr-o viaţă în alta, de la muncă la odihnă, se face liniştit, senin şi firesc, ca de la vară la iarnă, ca de la amurg la înnoptare. Iar revenirea de la adânc spre lumină se face ca primăvara sau ca dimineaţa: liniştit şi măreţ, ca un imn de preamărire adus necurmat lui Dumnezeu…, Aceluia din Care izvorăsc şi în Care se întorc toate lucrurile, într-o mişcare continuă, într-o rotire măreaţă, într-o linişte cutremurătoare…
Aceste veşnice căi ale acestora sunt cântările lor de laudă, aduse neîncetat Aceluia din Care, prin Care şi pentru Care sunt toate lucrurile. Şi Căruia I se şi cuvine o veşnică închinare şi preamărire din partea tuturor acestora (Rom. 11, 33-36). Ascultaţi numai glasul pâraielor în munţi primăvara, cântecul vântului prin brazi, glasul tăcerilor de seara pe vârfurile munţilor — şi veţi fi mişcaţi până la lacrimi de lauda aproape omenească adusă lui Dumnezeu… Ascultaţi vuietul furtunii, mugetul mării, ecoul pădurilor — şi vă veţi cutremura de măreţia copleşitoare a preamăririi tuturor acestora adusă lui Dumnezeu…, Aceluia din Mâna şi prin voia Căruia ele au venit din nefiinţă la fiinţă.
O, suflet de om şi frate! Ridică-ţi ochii spre cerurile de deasupra ta, întoarce-i spre pământul din jurul tău şi adânceşte-ţi-i în lumile tainice dedesubt — apoi ascultă viaţa şi mişcarea lor! Ce cântare strălucită şi măreaţă aduc toate acestea lui Dumnezeu şi slavei Lui, clipă de clipă, cu bucurie şi neobosit! Îngenunche apoi şi tu şi uneşte-ţi glasul tău recunoscător cu toată cântarea lor măritoare, în aceeaşi armonie cu a tuturor văzutelor şi nevăzutelor de care eşti înconjurat! Strigă-I şi tu din toată inima ta lauda supunerii depline, în dragoste şi credinţă, Dumnezeului şi Mântuitorului tău, Iisus Hristos, zicând:
Laudă şi preamărire veşnică Ţie, Creatorul şi Răscumpărătorul nostru, căci prin Tine am fost creaţi întâi şi răscumpăraţi în urmă! Laudă Ţie, slavă Ţie, mărire Ţie pentru dragostea cu care ne-ai zidit, ne-ai răbdat, ne-ai rânduit la fericirea Ta cerească şi ne-ai izbăvit spre slava Ta! Pentru puterea cu care ne-ai apărat de vrăjmaşii noştri şi din primejdiile morţii…, pentru harul Tău prin care ne faci rodnici şi biruitori, laudă şi slavă Ţie! Pentru înţelepciunea cu care ne luminezi şi ne îndrumi şi ne încredinţezi de adevăr, laudă şi slavă Ţie! Pentru fericirea cu care umpli inimile noastre prin Pre-zenţa Ta, prin nădejdea Ta, prin Duhul şi Cuvântul Tău, laudă şi slavă veşnică Ţie, Dumnezeul nostru Cel Unic, Viu şi Adevărat, Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, Mântuitorul şi Domnul nostru Iisus Hristos, Apărătorul şi Călăuzitorul nostru Sfântul Duh, Căruia ne închinăm din tot sufletul şi pe toată viaţa. Laudă şi slavă veşnică Ţie! Amin şi Amin.
