Taina Întrupării Domnului ni-L aduce aproape. La vremea toamnei, a strângerii roadelor, dar și la vremea nădejdii rodului din anul ce vine, Hristos ni Se face Semănător, asemeni unuia dintre noi. Ca unul dintre ai noștri de la țară, Căruia am uitat să-I scriem sau să-I mulțumim pentru hrana de fiecare zi, pentru supraviețuirea din fiecare clipă. Pentru a rămâne cu Hristos nu-i suficient să ne dăm a fi ai Lui. Chiar trebuie să creștem o inimă bună și curată! Și să nu ne grăbim, alergând după roade ușoare. Rodul în Domnul Hristos nu se poate fac decât în răbdare. Domnul nu ne vrea grăbiți în creștere, ci atenți la sporul nostru duhovnicesc; nu-i nici El grăbit în a scoate rod din noi.
Lumea din jur, un fast-food enorm, în care graba este stare naturală, pare a fi biruitoare. Totul se crește rapid, se doresc rezultate grabnice, se apreciază rezultatele soft. De aceea, progresele sale sunt nimicuri hiperbolizate, baloane de săpun care dispar la prima tulburare. În Hristos, care este Stânca vieții, roadele se cer mai adânci. Adâncite prin răbdare, singura care fundamentează efortul. Oameni care se identifică funcțiilor ca niște dumnezei hrăpăreți, vedete analfabete sufletește și analfabeți ajunși vedete, bani care corup și corupți care se cramponează-n minciuni care sfidează definitiv bunul simț nu încap în exercițiul răbdării. Războaie și zvonuri de războaie. Familii arse de neiubire și iubiri nefinalizate în familii. Toate țin de lumea grabei, neodihnirii pe răbdare.
Or, în logica lui Dumnezeu, vădită în Scriptură, totul se supune creșterii rânduite și dospite în răbdare. Împărăția Cerurilor se ia cu asalt, dar asaltul trebuie să fie în direcția cea bună, pregătit cu răbdare. Creștinismul nu sfidează graba zilei de astăzi. Doar că cere creștinului să nu guste din ea, să caute la crinii pământului, la înflorirea țarinei, la fragilitatea nașterii și a morții. Pentru a le vedea, ai nevoie de inimă! Să vezi prin inima ta, să lași inima ta să guste vederea Împărăției Cerurilor! De prea multe ori unii cred că zelul duhovnicesc, sporul cu orice preț în rugăciune și postire și milostenie, este țelul vieții creștine. Zgomotul nu ține loc de cântare cerească. Ne trebuie o singură grabă: aceea de a fi răbdători. De a ne lăsa crescuți de Dumnezeu, împreună lucrători cu El fiind. Cu răbdare!
Pr. Constantin Necula
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos
Sibiu, 2016
