Împlineşte juruinţa pe care ai făcut-o

O, câte juruinţe sfinte s-au făcut şi se fac în Casa Domnului, dar ce puţini îşi împlinesc aceste juruinţe! Cât de mulţi vin acolo să-I ceară cu lacrimi ceva lui Dumnezeu, dar cât de puţini dintre ei mai vin să-I mulţumească cu lacrimi după ce au primit ceea ce ceruseră!

Domnul Însuşi a fost mereu în Templu în timpul vieţii Sale pe pământ, în rugăciune şi mulţumire,
iar după aceea toţi ucenicii Săi până astăzi au făcut şi ei la fel.

Nu avea a face că acolo slujeau câteodată oameni nevrednici. Nu avea a face că acolo se făceau uneori lucruri nevrednice. Domnul şi ai Lui nu se uitau la asta. Cei nevrednici vor fi izgoniţi, cele nevrednice vor fi nimicite, iar Templul lui Dumnezeu (Matei 21, 12) va rămâne pe totdeauna tot Casa Domnului, tot Casa de rugăciune, în care El va fi totdeauna prezent, ca să asculte toţi închinătorii adevăraţi.

De aceea, dragă suflete, când intri şi tu în Casa lui Dumnezeu, apropie-te să asculţi cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste… Ascultarea ta de acolo va fi trăirea ta afară cu Dumnezeu.

„Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu“ înseamnă: dacă rosteşti Numele Domnului, depărtează-te de fărădelege (II Tim. 2, 19). Pentru că trebuie să ştii cum să te porţi în Casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui Viu… (I Tim. 3, 15).

Ferice de cine ia seama şi îşi pune inima la împlinirea acestei porunci dumnezeieşti.

Dar, vai de cei care duc jertfa nebunilor! Adică de cei care cred că Dumnezeu iubeşte mai mult jertfele decât ascultarea. Cum a făcut Saul (I Sam. 15, 22-23). Dar şi mai vai de cei ce dispreţuiesc şi hulesc această poruncă!

Slavă veşnică Ţie, Domnul şi Dumnezeul nostru,
Care din dragoste pentru noi ai dorit să locuieşti în mijlocul nostru!

Şi astfel, Tu, Cel pe Care nu-L cuprind cerurile, Ţi-ai ales totuşi un locaş peste care să fie chemat Numele Tău. Şi care să fie Casa Ta… Casa de rugăciune pentru toate popoarele, Casa Ta de închinare şi de mângâiere pentru noi.

Te rugăm, ajută-ne să intrăm în ea totdeauna cu evlavie şi pocăinţă, ca să ieşim din ea cu binecuvântare şi mântuire.

Amin.

Traian Dorz – Hristos Pâinea noastră zilnică.