Isaia 38, 10
O, cât de puţini sunt într-adevăr anii buni în viaţa celor mai mulţi oameni de pe pământ! Şi ce mulţi sunt anii cei răi în viaţa tuturora!
Pentru unii, aceşti ani buni sunt ai copilăriei. Dar aceşti ani trec aşa de repede, încât nici nu ştii decât, din câteva amintiri de pe suflet şi din câteva semne de pe trup, că i-ai avut. Pentru alţii, anii cei mai buni sunt anii tinereţii…
Dar voioşia săritoare şi cântăreaţă a acestor ani zboară atât de curând, încât nu rămân din ea decât puţine prietenii… şi multe păcate. Pentru cei mai mulţi oameni însă, anii cei mai buni sunt cei pe care nu i‑au trăit încă. Anii pe care tot nădăjduiesc să-i ajungă, dar adesea nu-i mai ajung niciodată.
O, cât de mulţi dintre oameni, când ar putea să-şi folosească anii cei mai buni în felul cel mai bun, n-au nici mintea şi nici voinţa cu care să-i folosească astfel! Când vine mintea – anii cei buni s-au dus.
O, cât de mare binecuvântare este să afli un învăţător bun şi o învăţătură bună la timpul potrivit! Dar şi mai mare binecuvântare este când, având aceste daruri, le ştii folosi în felul cel mai cuminte.
Cât de mare har este să-L afli pe Hristos, Învăţătorul cel mai bun, şi Cuvântul Lui, Învăţătura cea mai bună, încă de la începutul vieţii! Pentru că, începând calea vieţii împreună cu El şi umblând sub îndrumarea Lui, toţi anii vieţii devin anii cei mai buni. Toate faptele lor, sănătoase. Şi toate amintirile lor, frumoase.
Dragă suflete, oare tu ce ai făcut cu anii cei mai buni ai vieţii tale? Unii şi-i cheltuiesc să strângă avuţii, alţii să-şi facă ziduri, să-şi adune podoabe şi titluri…
Ce este bun din toate aceasta este necesar pentru anii ceilalţi, dacă vor mai fi. Sau pentru anii altora, poate. Dar, fără Hristos şi fără îndrumarea Lui, toate preţuiesc atât de puţin! Pentru anii veşniciei, adesea, nu rămâne din ei nimic. Dacă nu-L ai pe Hristos, tu nici n-ai avut ani buni în viaţa ta.
Ci, dacă doreşti cu adevărat să ai aceşti ani buni, atunci vino la Iisus chiar acum.
Slavă Ţie, Preadulcele meu Mântuitor şi Învăţător, Iisuse Doamne, Care Te‑ai îndurat de viaţa mea, ieşind în calea sufletului meu încă din anii copilăriei…
O, cât de dulci şi de buni au fost toţi anii vieţii mele petrecuţi cu Tine! Nu‑mi pare rău, Iisuse Doamne, decât de acele părţi din anii mei pe care n-am ştiut să le folosesc mai din plin spre slava Ta.
Te rog, fă, Doamne, ca măcar anii ce-i mai am să-i ştiu răscumpăra folositor. Amin.
Traian Dorz
