Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home În clopotnița mănăstirii Putna

În clopotnița mănăstirii Putna

În clopotnița mănăstirii Putna

Iatã-mã în pelerinaj la o mãnãstire din nordul mai îndepãrtat al Moldovei. Însetând dupã un loc de tainã unde sã mã retrag spre cugetare, m-am odihnit în turnul clopotnițã. Nu știu cum, atunci mi-a venit sã cuget la acea hranã mai tare a Bisericii la dulceața cãreia dorești sã ajungi, anume la invocarea deasã a Numelui lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-mã pe mine, pãcãtosul!” În timp ce cugetam la cuvintele filocalice: „Arde și biciuiește pe diavoli cu Numele lui Iisus”, iatã cã un pãrinte urca scãrile sã batã toaca de Vecernie. Dupã ce pãrintele și-a fãcut misiunea, nu m-a lãsat sã-mi continui cugetarea, cã îndatã m-a luat pãrintește la întrebãri, iar eu l-am rugat sã adauge și el ceva la aceste cuvinte filocalice. Ca și cum ar fi venit în turn special pentru cãutarea mea, pãrintele a început sã-mi scoatã din taina inimii sale multe mãrgãritare. Iar eu, ascultându-l cu luare-aminte, am reținut ceva din ospãțul lui. Și ce am izbutit sã țin minte le spun în continuare.

„La Cina cea de Tainã, Domnul le-a spus ucenicilor Sãi: «Adevãrat, adevãrat zic vouã: orice veți cere de la Tatãl în Numele Meu, El vã va da vouã». A cere ceva în Numele lui Hristos nu înseamnã sã faci apel la formula: «Tatã Doamne, Te rugãm în numele lui Iisus Hristos prin puterea Duhului Sfânt…», formulare care ni se pare a fi o aplicare a cuvintelor Mântuitorului. Dar, a te ruga în Numele lui Iisus Hristos, înseamnã «a pãzi cuvântul lui Hristos» și a avea «gândul lui Hristos». În acest sens, Domnul zice: «Dacã rãmâneți întru Mine și cuvintele Mele rãmân în voi, cereți ceea ce voiți și vi se va da vouã».

Preluând aceastã tradiție care era vie în vremea sa, Sfântul Ioan Grurã de Aur spune cã cel credincios este îndatorat ca «pururi sã se roage și sã zicã: Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mã pe mine, pãcãtosul!». Sfinții Pãrinți numesc aceastã Rugãciune cea mai puternicã armã în cer și pe pãmânt, mângâiere preadulce, sabie împotriva demonilor, moștenire de mare preț și chezãșie nemincinoasã spre dumnezeiasca înfiere. Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica fãcea zilnic 300 de metanii și vreo 2000 de plecãciuni cu Numele lui Iisus. Sfântul Cuvios Iosif de la Vãratic învãța pe ucenicii lui sã rosteascã câte 150 de Rugãciuni de cinci ori pe zi. Cei care l-au cunoscut pe Pãrintele Constantin Galeriu erau uimiți de puterea, lumina și cãldura cuvântului sãu, dar puțini știu cã, fiind îndrumat de Pãrintele Ilie Cleopa, el spunea în fiecare dimineațã dupã pravila de rugãciune, rânduitã, preț de douã ceasuri, rugãciunea Numelui lui Iisus. Iar pãrintele Sofian de la Antim avea rugãciunea neîncetatã.

Nu pot sã se îndeletniceascã cu aceastã Rugãciune cei care trãiesc în pãcate de moarte. Sfântul Apostol Pavel spune cã trebuie «sã se depãrteze de nedreptate cei care cheamã Numele Domnului». Cel care se roagã este îndatorat sã caute, ca rod al lucrãrii sale, smerenia, pocãința și inima îndureratã. La despãrțirea de trup, sufletul celui care s-a ostenit cu chemarea Numelui lui Iisus, chiar dacã nu a trecut de la etapa lucrãtoare la cea contemplativã, va strãbate ca o vãpaie de foc printre «duhurile rãutãții
care sunt în vãzduhuri»”.

Bucuros cã are cine sã mai asculte astfel de cuvinte, pãrintele a adãugat: „Acum, hai sã-ți spun una și din zilele noastre. Cunosc un pãrinte de aici care mi-a fãcut aceastã spovedanie: «De ceva timp mã silesc sã spun în fiecare zi Rugãciunea lui Iisus de aproximativ 1500 de ori pe zi, intercalat, cu metanii și cu plecãciuni sau stând în picioare sau în genunchi. Într-o searã, dupã ce am spus Rugãciunea, preț de vreo douã ore, pe la ora 11, m-am culcat. Îndatã, dupã ce am adormit, o ceatã de diavoli au dat nãvalã grozavã în chilie fãcând mare tãrãboi de am crezut cã vor prãbuși tavanul pe mine. Vãzându-mã în primejdie, am scos de sub pãturã mâna în care țineam metanierul (obiect cu care se numãrã Rugãciunile) pe care l-am rotit de câteva ori în aer. Și îndatã am auzit un glas tânguitor, metalic, strident și sãlbatic, dar clar: «Vai, vai, vai, cuvioase pãrinte, vai, vai, vai, nu ne chinui, nu ne chinui!!!…». Sã spui Rugãciunea, pãrinte, îmi zise, cu timp și ne la timp, și sã-i înveți și pe alții sã facã acest lucru, cã, așa cum ați spus la început, Numele lui Iisus arde pe necurat”.

Iar eu mulțumind voievodului Ștefan cã la umbra ctitoriei lui se pârguiesc astfel de mãrturisiri, am luat aceste merinde și nu m-a lãsat dragostea sã nu le împãrtãșesc și cititorilor tezaurului Ortodoxiei.

Preot Petru RONCEA

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *