Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home În El era viața, lumina oamenilor

În El era viața, lumina oamenilor

În El era viața, lumina oamenilor

„În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.”

 

Cel dintâi lucru pe care l-a făcut Dumnezeu în haosul dinaintea creaţiunii a fost lumina.

Cu lumina a început Începutul tuturor.

Căci în lumină stă viaţa şi prin ea şi există.

Când lumina încetează sau dispare de undeva, dispare şi viaţa de acolo.

Ceea ce mai rămâne, ceea ce nu dispare o dată cu lumina de undeva, aceea nu este viaţă, ci veştejire mai rea decât moartea.

Când lumina va fi luată, ceea ce va mai rămâne pe pământ în urma ei nu va mai fi decât blestem şi moarte.

Lumina este Hristos (Ioan 8, 12).

Aceasta înseamnă că numai acela care trăieşte în Hristos este în lumină şi are viaţă, iar acela are viaţă luminoasă în toate faptele şi zilele sale.

Înainte de a-L cunoaşte pe Domnul Hristos, într-un suflet nu poate fi decât întuneric şi dezordine, după cum în Univers înainte de a se spune cuvântul: „Să fie lumină!” – era totul haos şi noapte.

Dar după Hristos, după lumină, totul devine altfel. Totul devine ordonat şi frumos.

Înainte de venirea Domnului Iisus în lume, ce dezordine, ce întuneric, ce neştiinţă, ce idolatrie şi haos era pe pământ.

Dar după El, ce echilibru, ce ordine, ce lumină a rămas în toate lucrurile. În toată viaţa oamenilor. Şi în toate problemele lor de existenţă.

Viaţa adevărată este numai în lumina lui Hristos.

Lumina te păzeşte şi te fereşte de tot ceea ce este urât şi nesănătos.

Numai după ce ai ajuns în lumină îţi dai seama în ce existenţă nenorocită erai înainte de aceasta, când trăiai în întuneric.

Numai având lumina îţi poţi da seama în ce stare de plâns sunt cei care trăiesc fără de Hristos sau cei care au căzut din El. Cei din care a dispărut lumina lui Dumnezeu.

Mulţi spun: Eu nu pot să fiu moral, bun şi cinstit şi fără să cred în Iisus Hristos…

Nu este adevărat!

Daca nu eşti în Hristos, tu nu poţi avea lumina Lui, deci cunoaşterea adevărată a ceea ce trebuie să fii.

Poţi să fii „moral, bun şi cinstit” la un oarecare nivel acceptabil omeneşte între necunoscători. Sau între interesaţi.

Dar abia în Hristos ai criteriul cunoaşterii adevărate. Şi termenul valabil de comparaţie.

Numai în lumina Lui poţi vedea lumina. Adică poţi cunoaşte clar realitatea.

Dacă într-un suflet este Hristos, acesta se vede îndată. După cum uşor se poate vedea când undeva este lumină şi căldură.

Lumina şi căldura sunt semnul prezenţei lui Hristos într-o inimă, într-o operă, într-o casă, într-o predică. Fiindcă acolo este numai strălucire şi putere.

Şi se vede roada! Căci roadele sunt dovezile luminii şi ale vieţii.

Dumnezeul nostru, Tatăl al Luminii,
dăruieşte-mi şi mie, robului Tău, rodul luminos al vieţii din Hristos şi ca al Lui. Ca viaţa mea să fie în lumină până la sfârşit.

Şi mă fă şi pe mine o adevărată lumină călăuzitoare a altora spre Tine
şi o pildă de trăire a credinţei pentru toţi.

Amin.


Cuvinte înţelepte:

Soarele etern şi unic este Dumnezeu – Iisus,
şi pe cer şi-n ochii noştri El lumina a adus,
noi plecăm privind la Dânsul şi vin alţii tot aşa:
El dă lumii şi lumina şi puterea de-a vedea.
*

În Hristos e-nţelepciunea care toate le-a ştiut,
forma lucrurilor toate El a dat-o la-nceput,
tuturor le-a dat viaţă, toate doar prin El se ţin, –
cine este-n El acela este înţelept deplin.

 

Traian Dorz, din „Hristos – Dumnezeul nostru” –  Meditaţii după Evanghelia după Ioan, Cap. 1, pag 21 –2 3

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!