In femeia garbova din Evanghelie ar trebui sa ne vedem pe fiecare dintre noi in parte, si toata omenirea la un loc

Pr. Claudiu Melean

“Preacucernice si iubite parinte, iubiti frati intru Hristos,

Am inceput sa tresarim – cred ca fiecare dintre noi – dimineata, cand am vazut zapada, si acum am tresarit din nou cand am auzit cuvintele, pentru ca simtim bucuria Craciunului cum se apropie pas cu pas de sufletele noastre. Si parca ni s-au descretit fruntile, parca ni s-a indreptat spatele, parca viata duhovniceasca incepe sa intre mai cu putere in inimile noastre, mai ales ca am venit astazi la Sfanta Liturghie.

Biserica ne-a asezat inaintea inimilor noastre o Evanghelie, o minune pe care Domnul Iisus Hristos o face si care nu are in sinea ei un lucru spectaculos ca si multe alte minuni: o femeie garbova, o femeie cocosata, ”o femeie care nu se putea indrepta nicicum” – ne zice evanghelistul Luca, in cap. 13. Venise in zi „de sambata” in sinagoga. Stiti ca evreii merg sambata, praznuiesc „sambata” ca zi de odihna. Venise in sinagoga, si acolo o vede Mantuitorul. Adica in aceasta suferinta a ei, ii zice doar cateva cuvinte:

„Femeie, esti dezlegata de neputinta ta!”

Si-a pus mainile asupra ei, si ea indata s-a indreptat. Si slavea pe Dumnezeu. Pai, in asta sta toata minunea. Si de multe ori oamenii spun ca „nu e mare lucru”.

Nu stiu daca in ziua de astazi se poate ca, prin operatie, sa se vindece cineva de indoirea coloanei vertebrale. Dar cert este ca Mantuitorul vrea sa transmita ceva si prin vindecarea acestei femei. Ca nu degeaba precizeaza Sf. Luca ca „aceasta femeie avea un duh de neputinta, si nu putea sa se ridice in sus nicidecum”. Asta insemna ca ea mergea cocosata, si ce priveliste avea? Ia incercati sa mergeti aplecati in jos, si cu o carja de un metru-asa, si vedeti ce priveliste aveti, ce vedeti.De buna seama ca veti vedea mai bine asfaltul, lucrurile de pe drum, bordurile, darde buna seama ca nu veti vedea frumusetile – nici ale caselor, nici ale ninsorii, nici ale norilor sau ale soarelui, necum sa vezi cele mai mari frumuseti ale cerului. Si asta vrea sa ne arate Mantuitorul de fapt, ca omenirea intreaga, prin pacat, s-a garbovit, ca omenirea intreaga, prin departarea de Dumnezeu, a inceput sa priveasca la lucrurile de jos, a inceput sa-si indoaie verticalitatea duhovniceasca si sa nu mai vada cele ceresti, sa vada doar cele pamantesti. Si culmea stiti care este? Ca lumea in care traim parca acelasi lucru vrea sa ne invete – asa de multe lucruri ne inconjoara, care ne arata realitatile acestui pamant incat, daca am sta sa le analizam, am intra in disperare foarte repede.

Daca ati fi in locul unui duhovnic, al unui preot care spovedeste, si ati vedea cate probleme are fiecare om in parte, dincolo de aparentele care ne insala de foarte multe ori, daca ati vedea cate femei sunt necajite ca sunt batute de sotii lor, ca sunt injurate, ca nu sunt respectate, cati barbati sunt in tot felul de patimi – ale alcoolului, ale desfraului -, cati tineri sunt disperati ca nu pot sa isi gaseasca un rost in viata, ca nu-si gasesc un loc de munca, cati tineri vad ca nu mai are niciun rost sa invete, sa faca scoala, ca nu-si trec examenele sau ca le trec prin fel si fel de alte metode decat invatatul, poate ca, stand sa ascultati intr-un post al Craciunului sau al Pastilor o multime de spovedanii, ati pleca deprimati. Si cred ca nu se intampla lucrurile acestea degeaba. Hristos a dat preotului putere sa spovedeasca pentru ca el sa nu plece acasa daramat. Sa stiti, daca am fi numai cu puterea omeneasca, am fi daramati dupa cate auzim la spovedanie.

Dar Dumnezeu vrea sa vina in ziua de astazi si sa ne indrepte privirea in sus. Vrea sa ne spuna:

Nu mai priviti cu disperare la partea goala a paharului, nu mai priviti necajiti la cate rele se intampla imprejur, ci priviti cu nadejde la Cer, la viata vesnica, la mantuirea pe care Hristos a venit sa v-o daruiasca.

Pentru ca El S-a coborat din Ceruri tocmai din aceasta cauza, ca oamenii nu mai puteau sa priveasca spre Cer, ca oamenii au ajuns intr-o asa nesimtire – zice unul dintre parintii Bisericii, Sf. Maxim Marturisitorul -, ca nici n-au mai dorit cerul. Si m-am gandit: oare, cata realitate si in ziua de astazi! Cati oameni isi mai doresc Imparatia lui Dumnezeu, viata vesnica? Cati oameni doresc sa traiasca impreuna cu Dumnezeu si cu toti sfintii? Foarte putini. De ce? Pentru ca ne-a obisnuit lumea sa ne dorim cele de aici, de pe pamant, sa scormonim in gunoaiele lumii si sa ne bucuram de ele.

Am vazut un filmulet foarte interesant, un fel de desen animat, pe internet, cu un „porcusor” [Prikoke]. Un porc ce traia in cotet si zicea:

„Mai, oare ce vor dihaniile astea cu doua picioare cu mine de-mi dau atata de mancare? Poate ca vor sa ma sloboade la libertate, vor sa fiu mai puternic, oare de ce m-or hrani mai mult, dar eu nu pot sa mananc mai mult”.

Uite, vine pisica din curtea respectiva si zice:

„Mai porcule, hai sa te invat eu cum e cu libertatea adevarata. Uite, oamenii astia vor sa te ingrase ca sa te taie de Craciun”.

Si porcul zice:

„Du-te de aicea, ca esti animal siret! Tu vrei sa spui ca oamenii imi vor mie raul, vor sa ma taie! Nu, oamenii sunt prietenii mei, ei ma scarpina dupa ureche, uite – imi dau paie, imi dau laturi, imi dau de toate. Pai si-acum cum vii tu aicea sa imi spui ca ei vor sa ma omoare pe mine?!”

Si pisica ii spune:

„Eu am mai cunoscut si altii ca si tine, care au trait prin cotete din astea, si toti au ajuns prin racituri, prin carnaturi, prin tot felul de mese ale dihaniilor cu doua picioare”.

Si porcul zice:

„Dar ce am de facut?”.

„Pai uita-te, cotetul e putrezit de acuma de atata vreme, tu cat esti de mare, zi „Acum!!”, te trantesti in el si fugi in padure la libertate” – ii zice pisica.

Dar porcul zice:

„Cum libertate, dar nu am eu aicea libertate? Pai eu am tot ce vreau aicea. Am de mancare, am unde sa dorm, nu-mi lipseste nimic”.

Si atunci ia si se duce din nou la troaca, ca i-au pus oamenii iar ceva de mancare, si zice:

„Mai vino iar maine pe la mine si mai discutam”.

Dupa ce-am vazut desenul asta animat, m-am gandit cutremurat: cata asemanare cu noi, oamenii, cu lumea aceasta in care traim cu diavolul care vine sa ne insele, sa ne pacaleasca, care ne face sa avem impresia ca „noi avem tot!”, ca „suntem liberi!”. Zicea pisica acolo, la un moment dat zice: „tu n-ai nimic dar ti se pare ca ai totul!”. Si asa suntem noi oamenii: n-avem nimic, mai nimic pe pamantul acesta si ni paine-si-circse pare ca avem totul. Suntem multumiti, suntem fericiti ca avem de mancare, ca avem un loc de munca, ca avem „distractie”. Asa zicea cineva [“Marele inchizitor” al lui Dostoievski, n.n.]: „da-le la oameni mancare si distractie, si oamenii toti te vor asculta!”. Si, dupa principiul acesta, foarte multe popoare au fost manipulate, au fost duse unde au vrut conducatorii lor. Le-au dat de mancare si distractie. Si-n felul acesta au fost aplecati oamenii sa nu mai vada altceva. Sa nu mai vada libertatea adevarata, sa nu mai aiba verticalitate, sa nu mai poata hotari singuri nimic! Adica: ei sa vada gunoaiele si sa fie dirijati intr-o parte si-n alta dupa cum vrea politicul – ca sa zic asa. Si asta nu intamplator!

Hristos vine in ziua de astazi sa ne invete ca am fost creati oameni verticali. Cred ca am mai zis aici: in limba greaca „om” se spune „anthropos” si cuvantul asta analizat, inseamna „privitor in sus”. Omul a fost creat de Dumnezeu sa priveasca in sus, sa-si doreasca Cerul, sa doreasca mantuirea! Dar diavolul a-nceput sa-l faca sa priveasca in jos.

In femeia garbova din Evanghelie ar trebui sa ne vedem pe fiecare dintre noi in parte, si toata omenirea la un loc, [pe] care ne-a inselat diavolul sa privim si sa ne multumim cu cele de pe pamant, sa fim „linistiti si fericiti”. Si cand cineva ne spune: „pai, Cerul…, Imparatia lui Dumnezeu…, Viata vesnica…” zicem: „a, pai… interesante lucruri, frumoase! Dar mai treci maine pe la noi si-apoi mai discutam” – efectiv sa nu ne mai sensibilizeze nimic.

Hristos S-a pogorat din Ceruri ca sa ne explice lucrurile acestea, ca sa ne arate puterea de-a ne dez-garbovi, de a ne indrepta. Si-am pus intrebarea: oare, ce-nseamna un om vertical, un om cu verticalitate? Pentru ca femeia aceasta, dupa ce Mantuitorul Si-a pus mainile peste ea – ne spune Evanghelistul–: „s-a indreptat si-L slavea pe Dumnezeu”. A fost dezlegata de neputinta ei si, apoi, cu coloana vertebrala dreapta Il slavea pe Dumnezeu din Ceruri. Asta inseamna ca un om care are o verticalitate duhovniceasca nu se mai lasa clatinat in dreapta si-n stanga de nimic. Un om care are inaintea ochilor mantuirea pe care a adus-o Hristos, Imparatia lui Dumnezeu, chiar si dupa ce pleaca de la biserica el nu mai uita lucrurile acestea. Daca vreti, este ca o mama care, atunci cand are un copil mic, tot timpul ii poarta de grija. Chiar si atunci cand nu este in prezenta copilului, ea se gandeste: „oare ce face copilul meu acum, cu cine este acum?”. Am vazut familii care fac cu schimbul – si m-am bucurat tare mult – vin la biserica cu schimbul: o data vine tata, o data vine mama si celalat [parinte] ramane acasa sa aiba grija de copil. Dar sa nu credeti ca cel care este in biserica s-a rupt total de grija copilului – nici vorba! El se gandeste: „e-n siguranta cu sotul, sau cu sotia, sau cu cine l-am lasat acasa?”. Ei, in felul acesta ar trebui sa ne fie drag Hristos! Si viata vesnica! Chiar si dupa ce plecam din biserica noi sa ne gandim cum sa nu-L pierdem pe Hristos, cum sa avem grija ca Hristos sa nu fuga, sa nu plece de la noi! Sau, mai bine zis, sa nu-L alungam din viata noastra! Acesta este un om vertical.

askitis6Asta stiti ce-nseamna? Ca dupa ce-am iesit afara, cand vine cineva si ne supara, ne enerveaza, ne provoaca la manie, noi [sa] nu-L alungam pe Hristos maniindu-ne, ci-ncercam s-avem rabdare, sa ne stapanim limba, sa ne stapanim nervii. Asta-nseamna ca, daca cineva iti da bani mai multi, nu te duci in alta „Biserica”, nu te duci la alta secta, nu ti se schimba invatatura dupa cum bate vantul. Asta-nseamna ca, daca ninge afara, sau ploua, sau e soare, sau e caldura, tu stii ca duminica ai de venit la biserica. Nu te mai impiedica nimic! Asta-nseamna verticalitate! Inseamna ca, daca prietenii si colegii te-ndeamna la pacat, chiar daca sunt majoritari, tu nu cedezi, tu ramai pe pozitia aceea pe care te-a pus Hristos, pe care te-a pus Dumnezeu!

Uitati-va ce zice Sfantul Apostol Pavel efesenilor despre lucrul acesta:

„El ne-a dat pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, pe altii pastori si invatatori spre desavarsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos, pana vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos”.

Si aici, fiti atenti,

„ca sa nu mai fim copii dusi de valuri, purtati incoace si incolo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea ratacirii; ci, tinand adevarul in iubire, sa crestem intru toate pentru El, Care este capul: Hristos”.

Ia, uitati-va ca Sfantul Apostol Pavel de atunci vorbea despre „a fi copii duhovniceste, purtati incoace si-ncolo”, despre „inselaciunea oamenilor”, despre „viclesugul unor oameni”. Sa stiti ca, si-n ziua de astazi, sunt foarte multi oameni vicleni, care-ncearca sa-i duca – mai ales pe tineri – spre pierzare. Deschideti numai internetul si veti vedea! Nu mai sunt vremurile acelea ca sa vina cu forta, sa vina „comunismul”, sau sa vina turcii, si sa ne oblige sa nu mergem la biserica si sa nu ne inchinam, ci sunt vremuri schimbate intr-un viclesug extraordinar, punandu-i omului la dispozitie tot felul de porcarii – omul sa se-nvete cu ele!

Chiar dicutam, saptamana trecuta, cu cativa tineri – si sa ma iertati ca vorbesc lucruri asa, mai „deocheate” in biserica: atunci cand au inceput „metodele contraceptive” sa fie lansate pe piata, toti „oamenii” au zis „Acuma s-a rezolvat ! Putem sa desfranam cat vrem, ca n-o sa mai avem copii!” Si culmea stiti care-a fost? A crescut si numarul de avorturi, a crescut si numarul de-mbolnaviri, cu boli „cu transmitere”, pentru ca oamenii au avut, de fapt, un alt interes, un viclesug in spate: punand inaintea ochilor „metode contraceptive”, a fost o invitatie – „de-acuma e liber sa desfranati! Nu mai ascultati de ce zice Biserica, nu mai ascultati de ce zice Dumnezeu, de-acum aveti libertate”.cntinf„Libertatea” asta, din pacate, a ajuns o robie, au ajuns oameni dependenti de desfranare. America e zapacita ca foarte multi tineri se-mbolnavesc din cauza aceasta. De ce? Pentru ca unii oameni au incercat sa-i controleze pe tineri, au incercat sa faca bani pe pielea lor tocmai inducandu-le in cap, in minte, ca „e liber sa faci ce vrei: e liber sa te-mbeti, e liber sa te droghezi, e liber sa fumezi,…” – toate sunt prezentate ca „libertati”. Ca si porcul despre care va spuneam. Toti se considera „liberi”, toti se considera „drepti, dezgarboviti” – si aceasta este cea mai periculoasa boala: sa crezi ca esti bine dar, de fapt, boala sa lucreze inlauntrul tau.

De aceea as vrea ca, in ziua de astazi, sa ne gandim la ce a facut Mantuitorul pentru femeie: la dez-garbovirea ei trupeasca si sa ne gandim ca vrea sa ne dezgarboveasca si pe noi duhvovniceste! Vrea sa ne faca sa ne ridicam privirea in sus si sa ne ferim de orice fatarnicie, pentru ca omul care este fatarnic este garbov duhovniceste. Acela care joaca teatru, se prezinta in Biserica intr-un fel, in afara, in alt fel. Aceasta arata o micime a sufletului. De aceea, cei care erau de fata la vindecarea femeii garbove incep sa vada o alta problema: ca Mantuitorul „a calcat sambata” – asa spun fatarnicii, fariseii, mai marele sinagogii – „veniti in celelalte zile si va vindecati, iar nu sambata!”. Iar Mantuitorul vrea sa arate de fapt ca „sambata” – sau ziua Domnului – este si mai potrivit sa faci binele! E si mai potrivit sa te milostivesti de cel de langa tine! Sau, daca vreti, in „ziua Domnului” e si mai potrivit sa te indrepti duhovniceste, sa-ti ridici privirea spre Dumnezeu, sa te incurajezi, sa pleci acasa plin de nadejde ca – desi in jur ti se pare ca totul se naruie, totul se darama, totu-i plin de nedreptate, de minciuna, de neadevar – totusi Hristos ramane in Ceruri drept, demn, cu aceeasi randuiala, cu aceeasi dragoste, cu aceeasi bunatate, cu aceeasi iertare. El vine de Craciun din nou si Se pogoara in inimile noastre chiar daca sunt mai putini care-L doresc, chiar daca-s mai putini care-L cred, chiar daca sunt mai putini –sau suntem unul singur! – pana va fi unul singur, Hristos va veni! Hristos va avea aceeasi Evanghelie, aceeasi iubire, aceeasi iertare pana cand oamenii vor crede. Dupa ce nu vor mai crede, cand se vor gandi numai la cele pamantesti, atunci va veni Sfarsitul. Nu voi face caz de povestile, de basmele pe care le aduc unii oameni despre „sfarsitul lumii in 21 decembrie [2012]”. N-au nicio legatura cu Scriptura, nicio legatura cu Dumnezeu. Aici se va vedea si mai deslusit cata dreptate are Evanghelia cand spune ca „despre ceasul acela nu va sti nimeni”! Si aici vor ramane de rusine toti aceia care incearca sa manipuleze. Pentru ca a fost un film cu 2012 care i-a intaratat si i-a speriat pe toti oamenii. Aici se va vedea cata minciuna poate sa fie ascunsa subtil in filme, in anunturi, in reclame, in tot ceea ce ne inconjoara. De aceea, eu as zice: fiti cu mare bagare de seama la tot ceea ce auziti la televizor, la tot ceea ce cititi pe internet, la tot ceea ce se zvoneste, si nu va luati dupa povesti.

Singurul lucru adevarat este Evanghelia! Singurul lucru adevarat este Dumnezeu si mantuirea! Restul, toate s-au perindat prin istorie ca minciuni si s-au dovedit cu timpul, numai ca noi traim acuma in ele si de aceea poate ca tremuram un pic si avem emotii. Traim in mijlocul lor. Dar Evanghelia niciodata nu s-a aratat de rusine, niciodata nu s-a aratat mincinoasa. Toate s-au implinit! Mai urmeaza Apocalipsa. Mai urmeaza Sfarsitul lumii. Si acesta se va implini, dar nu dupa cum vor oamenii, ci dupa cum vrea Dumnezeu. Nici chiar dupa cum vor preotii – daca vreti. Eu n-o sa pot niciodata, chiar cu Evanghelia [in mana] sa vorbesc altceva decat ce spune Evanghelia, ca atuncea as deveni eu mincinos, chiar daca tin Evanghelia in mana. Evanghelia insasi arata adevarul! Evanghelia insasi ne poate tine vertical. Si – daca vreti – asa cum [la] un pomisor mic ii punem un tarus ca sa creasca drept, poate ca asa ar trebui sa punem Evanghelia, asa ar trebui sa-L punem pe Hristos langa noi si, prin citirea Scripturii, si prin spovedanie, si impartasanie – inca de mici-, pentru ca sa nu crestem pe de laturi, pentru ca sa nu umblam pe araturi, pentru ca sa nu o luam pe alt drum decat ne-a pus Hristos ca sa ajungem la destinatie, adica la Imparatia lui Dumnezeu.

sursa: buciumul.ro

error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *