O rugăciune tainică de după sfinţirea darurilor la Sfânta Liturghie aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru toţi cei răscumpăraţi care formează Biserica Biruitoare: „Încă aducem Ţie această slujbă cuvântătoare pentru cei adormiţi întru credinţă…”Şi preotul liturghisitor începe a enumera nouă categorii de suflete trecute la cele veşnice, încheind cu: „tot sufletul cel drept care s-a săvârşit întru credinţă”. În această enumerare regăsim de altfel elita sfinţilor, adică pe toţi moştenitorii vieţii veşnice, de la cei mai cunoscuţi sfinţi până la sufletele celor drepţi neştiuţi de nimeni.
Ei bine, îndată după această înşiruire euharistică (mulţumitoare) a drepţilor, auzim cu toţii izbucnind din Sfântul Altar proclamarea cu voce tare a celei aflate în fruntea acestei elite spirituale: „Mai ales pentru Preasfânta, Curata, preabinecuvântata, mărita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoareaşi pururea Fecioara Maria”. Atunci, poporul din Biserică, auzind de cinstirea deosebită adusă Maicii Domnului, purcede a o cinsti cu intonarea Axionului: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu…”, în timp ce preotul continuă în taină să rostească pe cei mai importanţi sfinţi ce-o urmează pe Născătoarea de Dumnezeu: Sfântul Ioan Botezătorul, Sfinţii Apostoli, sfinţii prăznuiţi în ziua respective și restul sfinţilor lui Dumnezeu rugători împreună pentru mântuirea lumii, ca şi pe toţi cei adormiţi în nădejdea învierii.
Ne-am adus aminte de această supracinstire a Maicii Domnului, întâi pentru Praznicul Intrării ei în Biserică la care suntem acum. Că şederea ei în locul cel mai sfânt al templului, unde nu era îngăduită intrarea femeilor, a tulburat nu doar atunci pe oameni, ci totdeauna până azi. Arhiereul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, împlinea de fapt o poruncă a lui Dumnezeu Care o alesese să săvârşească prin ea lucruri mai presus de fire, adică fără stricăciune să-L nască pe Dumnezeu-Cuvântul. Şezând în Sfânta Sfintelor vreme de nouă ani, de la vârsta de trei ani la doisprezece, şi hrănită fiind de îngeri cu hrană cerească, ea s-a ridicat cu cinstea deasupra celor nouă cete îngereşti – n-ar putea fi o legătură între cei nouă ani în care îngerii i-au slujitşi cele nouă cete îngereşti din ierarhia cerească? –, cum şi cântăm că este „mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii”.
Ne-am adus aminte iarăşi de această supracinstire a Maicii Domnului şi pentru o frumoasă și evlavioasă rânduială preluată din itinerarul liturgic şi aplicată cu înţelegere oricărei întruniri duhovniceştişi, în mod special, adunărilor Oastei Domnului. De altfel, imnologia bisericească ne învaţă cum trebuie să se desfăşoare orice activitate duhovnicească. Referindu-ne la Maica Domnului, ne aducem aminte că la fiecare «şi acumşi pururea» se cântă întotdeauna ceva referitor la locul ei în iconomia mântuirii. Am văzut şi mai înainte că îndată după pomenireaşi aducerea Jertfei lui Hristos, Biserica irumpe cu bucuria Axionului, cinstindu-o ca pe cea aflată în fruntea elitei celor răscumpăraţi. De aceea este atât de potrivit să se respecte această rânduială, cum de altfel ne îndeamnăşi Dreptarul învăţăturii sănătoase că, după ce se va vorbi despre Cruceaşi Jertfa Mântuitorului, încheierea să se facă cu rugăciune, „după care se cântă un imn în cinstea Maicii Domnului”. Am putea spune că și încheierea tuturor cântărilor din programul duhovnicesc al adunărilor să poarte pecetea uneia închinate Maicii Domnului, ca un fel de „şi acumşi pururea…” liturgic aplicat excursului imnologic al întâlnirilor frăţeşti.
Cinstirea Maicii Domnului aflată în fruntea elitei sfinţilor se cuvine a fi în atenţia noastră nu doar acum, la Praznicul cel mare al Intrării ei în Biserică, ci, aşa cum am încercat să arătăm mai sus, de fiecare dată când ne amintim de Jertfa Mântuitorului Iisus Hristos. Şi cum în atenţia tuturor stă Golgota şi Crucea Domnului,şi cum lângă Cruce era întâi Mama Lui şi apoi ceilalţi, să nu uităm a proclama cu voce puternică numele ei preabinecuvântat.
Preot Petru RONCEA
articol publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului
“Iisus Biruitorul” Anul XXI, nr. 47 (763) 15-21 NOIEMBRIE 2010
1 Comment