Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home ÎN LANȚUL DE AUR AL SFINȚILOR

ÎN LANȚUL DE AUR AL SFINȚILOR

ÎN LANȚUL DE AUR AL SFINȚILOR

Este cunoscut faptul că în anul 2025 se împlinesc o sută de ani de la înfiinţarea Patriarhiei Române şi 140 de ani de autocefalie a Bisericii noastre. Cu această ocazie, membrii Sfântului Sinod au propus să se demareze un program în vederea canonizării a 12 preoţi şi călugări, mucenici şi mărturisitori din timpul perioadei comuniste. Această veste, ca un vânt de primăvară, străbate toate zonele istorice ale ţării noastre, bucurând fronturile Bisericii cu nădejdea înmulţirii nu doar a pleiadei de sfinţi pe bolta ei, ci şi cu îmbogăţirea cărţilor de cult cu noi slujbe compuse întru slăvirea noilor canonizaţi.

Desigur, evlavia creştină faţă de sfinţii înscrişi mai de demult sau mai de aproape în calendar se aşază ca temelie nezdruncinată la dorinţa de azi pentru propunerea noilor sfinţi mărturisitori. În calendar, sfinţii români sunt înscrişi cu culoare albastră, pentru a fi uşor de reperat şi cinstit. Propunerea de canonizare a noi sfinţi români este de luat în seamă mai ales când cei care o fac sunt cunoscuţi ca oameni cu mare evlavie la cinstirea sfinţilor români a căror viaţă o cunosc, acatistul cărora îl citesc adesea cu negrăită bucurie şi al căror chip iconic împodobeşte colţul de rugăciune al casei lor. Şi dacă opera lor scrisă este cinstită cu aceeaşi preţuire, îndată după Sfânta Scriptură, înţelegând că şi pana lor a fost inspirată de Duhul Sfânt. De altfel, criteriile de veacuri ale Tradiţiei Bisericii legate de consacrarea sfinţeniei sunt de neschimbat şi sunt vrednice de luat în seamă cu toată evlavia. Prin urmare, pentru a primi cum se cuvine, cu toată evlavia, propunerile noilor sfinţi mărturisitori şi mucenici, trebuie ca viaţa noastră însăşi să fie marcată de cultul sfinţilor manifestat atât în Biserică prin slujbele rânduite zilnic întru cinstirea lor, cât şi prin evlavia personală concretizată în folosirea numelor lor date nou-născuţilor, preţuirea icoanelor lor la loc de cinste, rugăciuni adresate lor ca să implore mila dumnezeiască faţă de sufletele noastre etc.

Doamne Dumnezeule, Cel care Te preamăreşti întru sfinţi, fii binecuvântat pentru aceste revărsări de har care stau să inunde din nou Neamul nostru românesc în prag de Centenar al sfintei noastre Patriarhii. Tu ştii evlavia noastră faţă de toţi sfinţii şi, mai ales, faţă de cei ai Neamului nostru românesc. Aşa îi vom cinsti şi pe cei pe care-i vei alege prin Duhul Tău cel Sfânt, Care-i va inspira pe mai-marii noştri să-i cinstească. Căci Tu, Doamne Dumnezeule, vrei să le răsplăteşti mucenicia şi mărturisirea lor ortodoxă în lumea necredinţei în mijlocul căreia au pătimit pentru Tine. Dacă ne-am bucurat cu privegheri, uneori de toată noaptea, la cinstirea sfinţilor români, ascultând cu evlavie Vecernia, Utrenia, Acatistul şi Canonul de umilinţă închinate lor, dorim să-i cinstim şi pe cei care ne sunt şi mai aproape şi părinţi sufleteşti. Căci ei ne-au învăţat, prin mărturisirea ortodoxă a credinţei lor, că mântuirea lumii nu poate fi decât prin Biserică şi ne-au aşezat în inimă evlavia faţă de toţi sfinţii, faţă de Maica Preacurată şi de toate puterile cereşti care Te laudă neîncetat.

Cu această rugăciune şi cu această hotărâre să pornim la drum, preaiubiţi fraţi şi surori! Şi până se vor întrupa propunerile acestor canonizări, să continuăm a-i cunoaşte pe sfinţii mai ales români din acest lanţ de aur. Pentru că între verigile acestui lanţ dorim să fie cinstiţi la vedere şi noii mucenici şi mărturisitori care se vor canoniza. Să înflăcărăm, adică, nu numai în adunările noastre cinstirea sfinţilor şi citirea acatistelor lor, ci şi cu smerită închinare să simţim că în slujbele rânduite de Biserică întru pomenirea sfinţilor se ascunde cinstirea tuturor acelora care încă nu au ajuns la canonizare. Ca să nu fim numai cu vorba, ci şi cu fapta împlinitori ai Evangheliei. Căci sfinţii aşteaptă, fără a fi împiedicaţi de timp, ca Biserica să se arate vrednică de harul cinstirii lor. Şi atunci ei se descoperă a fi canonizaţi de generaţia pregătită a-i cinsti cum se cuvine.

Preot Petru RONCEA

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *