În noapta-ntunecimii și-a patimilor grele,
Lucea pe cerul slavei o stea din Răsărit,
Și o prindeam cu ochii în gândurile mele,
Căci ea vestea un Rege ce-n lume a venit.
Era o stea măiastră, și strălucind prin aștri,
Mi-a pus o bucurie în sufletul durut,
Și mi-a vorbit de Pruncul Cel Sfânt cu ochi albaștri,
Și-atât noian de pace în inim-am avut.
Nu îmi luam privirea de la a ei lucire,
Era mai minunată ca mii de sori aprinși,
Căci ea vestea prin stele a Domnului venire,
Cu ochii ei de pară ce mă priveau destinși
.
Dar printre mii de raze ce-mi străbăteau privirea,
Eu am văzut o Cruce pe cerul de granit,
Și trei piroane care au răstignit Iubirea
Mi-au arătat în taină că Domnul ne-a iubit.
E-aceeași stea frumoasă ce astăzi ne conduce,
Nu spre o iesle rece, nici spre un Sfânt Sălaș,
Ci-n raza ei măiastră, noi mergem pân’ la Cruce,
Să plângem răstignirea Acelui Copilaș.
Din nimbul Sfânt al Crucii pe care-a stat Mesia,
Curg râuri de Izvoare săpate-n răni de cui,
Ca noi să ne petrecem în Ceruri Veșnicia,
Și să avem iertarea, primind iubirea Lui.
autor: Alina Apostoaie
Premiul II – Îndrăzniţi să scrieţi! – Concurs de creație literară și plastică – ediția a II –a
organizat de atelierul literar al Oastei Domnului (http://atelierliterar.oasteadomnului.ro)
