Doamne Sfinte, Domn Puternic,
Tatăl păcii şi-al iubirii,
toate Ţie se închină în cuprinsu-ntreg al Firii,
toate-n faţa Ta se-apleacă – şi-n tăcerea-nfiorată,
Te adoră,
Te ascultă
şi Te recunosc ca Tată.
În evlavia ce umple sufletul în pacea serii,
ne-aplecăm şi noi genunchii către tronul Mângâierii
şi ce gânduri luminoase pot în suflet să se-adune
toate-n ceasu-acesta, Doamne, se prefac o rugăciune,
inima ni se topeşte şi se-ntinde să cuprindă
şi s-aducă înainte-Ţi toată lumea suferindă.
Pe-ale vântului aripe, Doamne-al Slăvilor Senine,
glasul rugăciunii noastre se ridică înspre Tine.
Şi-n toţi stropii mulţi de rouă, răspândiţi peste ogoare
strălucesc a’ noastre lacrimi, jos, la sfintele-Ţi picioare,
aplecata-nchinăciune a ogoarelor de grâne
este-a noastră-ngenunchere înaintea Ta, Stăpâne;
glasul liniştit al apei susurat în unde line
e cântarea noastră, suie ca un imn smerit spre Tine,
cu o tainică dorinţă şi-o tăcută închinare
pentru-atâţi sărmani ce-aşteaptă
milă, Doamne, şi-ndurare.
Pentru cei ce mor de foame prin bordeiele uitate,
pentru cei fără lumină din genuni întunecate,
pentru miile de inimi ce cu dor adânc Te cheamă
şi Te-aşteaptă cum aşteaptă, dornici, pruncii după mamă,
pentru cei ce gem sub lespezi de tristeţe şi păcate,
pentru cei ce plâng în lumea de venin şi răutate,
pentru cei ce n-au lumină, nici în suflet, nici în casă
şi pe care munţi de beznă şi mai spre adânc i-apasă,
pentru cei fără nădejde, pentru cei fără scăpare,
pentru cei ce n-au pe nimeni,
– cerem, Doamne-a Ta-ndurare!
TRAIAN DORZ din ”Cântările Dintâi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
