În sărbătoarea Sf. Gheorghe (23 apr.) a anului 1930, împreună cu fraţii ostaşi din Sibiu, Tălmăcel şi Sebeşul de Jos, Oastea din Sibiu, în frunte cu Părintele Trifa au făcut o frumoasă adunare în com. Gura Râului, din apropiere de Sibiu. Spunem ceva mai pe larg câteva lucruri despre această adunare, deoarece cunoaşterea lor va ajuta pe cititori să-şi facă o dreaptă părere despre adevăr, în multele învinuiri pe care le vor auzi mai târziu împotriva Părintelui Trifa.
„…Din odăile redacţiei de la Sibiu, scrie raportul adunării, am plecat o ceată mare, de peste 60 de ostaşi şi ostaşe, cu steagul Oastei în frunte, în două autobuze. Ajunşi în sat, ne încolonăm în rânduri, patru câte patru, şi plecăm spre biserică, cântând «Hristos a înviat». În faţa bisericii, mulţime de popor. Intrăm la vecernie. Slujesc părintele locului, I. Manta şi Părintele Trifa. În strană cântă ostaşii Domnului.
După vecernie, vorbeşte Părintele Trifa despre Învierea Domnului, în legătură cu naşterea din nou şi viaţa cea nouă, în comună fiind câţiva rătăciţi de sectari. Părintele Trifa vorbeşte pe larg despre învăţăturile Bisericii şi ale Sfintei Tradiţii, arătând pe ce porvârniş apucă cei ce îşi schimbă credinţa. Aminteşte cu numele o comună unde 11 familii, trecute la diferite secte, în decurs de opt ani şi-au schimbat credinţa tot la doi ani. Acum au devenit aproape toţi „tremurători“, dar toate semnele arată că nu se vor opri nici aici. Oastea Domnului s-a înfiripat tocmai să ferească pe oameni de astfel de cumplite rătăciri. Oastea Domnului este un răspuns la insinuările sectare, că numai ei nu beau, nu înjură, etc. Duhul sectar umblă să atragă sufletele oamenilor pe povârnişul schimbărilor de credinţă. Oastea Domnului îi atrage pe oameni spre Biserică şi îi redă Bisericii, ca membri vii şi luptători…“
«Lumina Satelor» nr. 18, din 4 mai 1930
Traian Dorz, din “Istoria unei Jertfe”, Vol. I
