Zilele de sărbătoare, zilele sfinte şi deosebite sunt zile ale Domnului, zile care trebuie închinate numai Lui, petrecute numai cu El, folosite numai spre slava lui Dumnezeu.
În zilele acestea trebuie să fim mereu în Duhul, adică într-o stare de părtăşie, de unitate şi de petrecere sfântă în Hristos şi în Duhul Său.
Citirea sau scrierea Cuvintelor Domnului trebuie să fie în aceste zile şi pentru noi ceea ce a fost pentru Sfântul Apostol Ioan când asculta şi scria ce-i spunea lui gura Domnului.
Meditaţia asupra tainelor sfinte, munca de a le putea înţelege şi limpezi, dorinţa de a le putea împărtăşi într-un vocabular înţeles celorlalţi fraţi, precum şi participarea cu toate puterile noastre de pricepere şi de simţire la toată desfăşurarea lucrărilor lui Dumnezeu – iată ce trebuie să fie şi pentru noi toată trăirea în ziua şi în zilele Domnului.
Binefacerea şi rugăciunea trebuie să fie în chip deosebit, pentru fiecare iubitor de Hristos, preocupările în care să petreacă întreagă ziua Domnului.
Despre Avraam se spune că tocmai se ridicase să meargă la rugăciune când i‑a văzut pe cei trei îngeri venind spre el.
Văzându-i, Avraam a renunţat la rugăciune şi s-a ocupat de trebuinţa ospeţiei pentru ei, fiindcă el a ştiut adevărul că atunci când este nevoie de o binefacere e mai însemnat să faci binele, să-l primeşti pe un străin, să-l ospătezi pe un trimis al lui Dumnezeu decât să te rogi.
Cine în ziua Domnului este în Domnul, în vremea bisericii este în biserică, în vremea binefacerii este în binefacere, în vremea rugăciunii este în rugăciune– acela şi în vremea răsplătirii va fi în răsplătire.
Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu Sfânt!
Te rugăm, ajută-ne ca, dacă în zilele noastre suntem la ale noastre, să fim şi în zilele Tale la ale Tale.
Ca, făcând binele deplin şi frumos, să ne primim şi răsplata lui tot aşa.
Amin.