„Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.”
Primind…şi păstrând darurile înţelepciunii, sfaturile înţelepciunii, cărările şi roadele înţelepciunii, vei căpăta trecere înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.
Înţelepciunea este în primul rând lumină.
Înţeleptul este mai înainte de toate un om luminat şi luminos.
El este aşezat între Dumnezeu şi oameni, pentru ca de la Dumnezeu să primească, iar oamenilor să le dea din ce a primit.
Înţeleptul este un fel de satelit al lui Dumnezeu prin care El îşi revarsă binefacerile Luminii Sale către creaturile şi creaţiunea Sa. El trebuie să facă acest lucru cu toată dărnicia, după toată puterea sa.
Orice dar bun şi desăvârşit pogoară de sus, de la Părintele Luminii, în Care nu este nici schimbare, nici umbră(Iacov 1,17)…
Deci tot ce există luminos şi inspirat la orice om vine numai de la Dumnezeu(I Cor.4,7). De aceea, fiindcă totul este primit, totul trebuie şi dat mai departe.
Prin unii inspiraţi, lumina lui Dumnezeu ne vine direct ca lumina prin soare.Iar prin alţii lumina ne vine indirect, ca lumina prin lună. Oricum, însă, noi trebuie să o dăm cu toată bucuria.
Lumina de la Dumnezeu trimisă nouă prin soare ne vine caldă, curată, desăvârşită, statornică, vie, trează, rodnică şi frumoasă. Ca lumina lui Dumnezeu.
Prin lună însă, ea ne vine rece, confuză, împuţinată, nestatornică, moartă, adormită, veştejită şi slabă, ca „lumina” omenească. De aceea, lumina dumnezeiască este mântuitoare, iar lumina omenească nu.
Sateliţii lui Dumnezeu, adică slujitorii Lui buni, mărturisesc cu toată puterea lor viaţa şi lumina dumnezeiască şi oricâţi îi urmează se împărtăşesc de mântuire.
Dar sateliţii oamenilor, oricât de mari şi străluciţi ar părea, nu pot da decât o lumină moartă, iar nu vie. Trecătoare, iar nu veşnică. Profană, iar nu sfântă.
Ferice de oricine are lumina lui Dumnezeu şi umblă în ea.
Slavă veşnică Ţie, Înţeleptul şi Strălucitul nostru Dumnezeu şi Mântuitor,Ţie, Care eşti Lumina lumii şi Lumina noastră a fiecăruia!
Din tot sufletul Te rugăm să ne dai deplin şi statornic Lumina Ta, iar pe noi să ne ajuţi ca, o dată ce am primit-o, să umblăm cu adevărat în ea, spre a căpăta trecerea plăcută înaintea Ta şi înaintea oamenilor. Prin toate acestea slujindu-Ţi numai Ţie, Doamne, şi făcând bucurie semenilor noştri, aşa cum ne-ai rânduit şi dorit Tu să fim.
Amin.
