Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home ÎNCEPUTUL LUCRĂRII DOMNULUI ( I )

ÎNCEPUTUL LUCRĂRII DOMNULUI ( I )

ÎNCEPUTUL LUCRĂRII DOMNULUI ( I )

1. Orice lucrare de pe lumea aceasta se desfăşoară pe două planuri: unul spiritual, iar celălalt material. Unul nevăzut, cu care începe chemarea prin voia lui Dumnezeu, – şi celălalt văzut, care începe cu omul rân-duit pentru aceasta.
Aşa a început lucrarea lui Adam, aşa a lui Avraam, aşa a lui Moise.

2. Începutul nevăzut este în cer, încolţit din gândurile minunate ale lui Dumnezeu cu un scop, cu o întindere şi cu o durată pe care numai Dumnezeu Care a conceput-o le cunoaşte.
Iar începutul văzut este într-un timp şi într-o trebuinţă. Încolţit în vreo conştiinţă. Şi determinat de nişte stări şi de nişte împrejurări, de nişte datorii şi de nişte răspunderi care cer această lucrare şi o poruncesc cu tărie de nebiruit.

3. Împrejurările creează datoria.
Datoria creează nevoia.
Nevoia alege omul.
Şi timpul.
Şi felul lucrării.
Tot ceea ce se vede însă este numai haina în care sunt îmbrăcate aici hotărârile lui Dumnezeu luate mai dinainte în Cer –
sau hotărârile oamenilor luate pe pământ.

4. Toate întâmplările văzute sunt numai felul fericit sub care se împlinesc hotărârile mântuitoare ale lui Dumnezeu prin oamenii ascultători de El.
Sau felul nefericit prin care oamenii neascultători umblă să zădărnicească acele hotărâri mântuitoare,
împinşi de îndemnul duhului satanic şi potrivnic lui Dumnezeu.

5. În toată desfăşurarea tuturor întâmplărilor istoriei este numai înfruntarea celor două puteri: Puterea Binelui, care doreşte şi lucrează numai spre fericirea creaţiunii şi creaturilor lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos Domnul, –
şi Puterea Răului, care luptă împotriva acestui scop şi doreşte numai nefericirea lumii prin păcat.
Oamenii, buni sau răi, sunt numai uneltele văzute de care se folosesc aceste două puteri nevăzute.

6. Adevăratul Început al Evangheliei este acela de la Ioan capitolul 1, versetul 1. Acest Început izvorăşte din Iisus – Cuvântul lui Dumnezeu – Care era mai înainte de orice început.
Din El şi cu El – Care era în Tatăl, cu Tatăl şi ca Tatăl – au început toate.
Cu El continuă toate.
Şi cu El vor sfârşi toate.
Acesta este adevăratul Început. Căci el este în Cer şi din Cer. În Veşnicie şi din ea.
Şi numai după acel început de la Ioan capitolul 1 vine începutul de la Matei 1, 1 – apărând undeva în Timp, pe parcursul vieţii unui popor şi [într-un anumit] loc. Potrivit măsurii în care îl putem înţelege şi primi noi.
Nemărginitul lua astfel forma mărginitului după măsura cuprinderii noastre. Precum, pentru a înţelege, unui copil îi arătăm desenat un cerculeţ cu câteva linioare şi îi zicem: „Iată, acesta este soarele!”…
Dar, o, cât de mult este de la soarele-cerculeţ – [forma] sub care îl priveşte copilul – şi până la soarele adevărat!

7. Suntem înconjuraţi de taine, dar pricepem nespus de puţin din tot ce ne înconjoară. Nu putem pătrunde nici în cele pe care le vedem, decât atât de puţin – şi atunci cât oare mai avem de pătruns în cele ce nu le ve-dem!
De aceea cel mai însemnat lucru în cercetarea tuturor lucrurilor este buna-credinţă. Fără ea nu se poate nici afla, nici păstra nimic din Adevăr.

8. În lucrarea Harului lui Dumnezeu lucrurile nu se întâmplă după felul obişnuit al celor ce se petrec pe plan lumesc.
Dumnezeu a binevoit să Şi-i aleagă pe cei de care a vrut să Se folosească în Evanghelia Sa după cu totul alte criterii decât lumea.
Dar chiar omeneşte vorbind, pentru a depune o mărturie adevărată nu este nevoie decât de adevăr… Nu este nevoie decât să iubeşti Adevărul şi să vrei să-l slujeşti cu un cuget curat. Să-l cauţi şi să-l mărturiseşti cu o minte călăuzită numai de buna-credinţă.

9. Ştim că tot ce facem şi spunem este văzut şi ju-decat de Dumnezeu, Căruia avem a-I da seamă în cu-rând, fiecare dintre noi, de tot ce am făcut,
de tot ce am spus,
de tot ce am scris,
de tot ce am gândit.

10. Pentru orice acţiune îţi trebuie mai întâi un om.
Cu cât acţiunea este mai însemnată, cu atâta omul trebuie să fie mai potrivit pentru ea, mai corespunzător ei.
Fără un om ales, – Dumnezeu n-a făcut nici o lucrare aleasă.

va urma

Alergarea Stăruitoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2008

 

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *