1 – Iisuse, Domnul și Mântuitorul Unic, slavã unicã și veșnicã Ție pentru sufletul pe care Ți-l alegi Tu și pe care dintr-o datã îl faci atunci cunoscut și luminos tuturor celor din ceruri, de pe pãmânt și de sub pãmânt.
Tu ești Începutul tuturor minunilor.
2 – Tu ești Semãnãtorul – și Tu ești și Sãmânța.
Tu ești Soarele care dã, și Tu ești rodul care primește.
Tu ești Pãrintele – și Tu ești și Fiul.
3 – Ferice de sufletul pe care Ți-l alegi Tu sã-i dãruiești sãmânța Ta Dumnezeiascã pentru a Te naște din el pe Tine Însuți, fãcându-Te atît de mic sã Te încapi în el. Și fãcându-l pe el atît de mare sã Te încapã pe Tine.
4 – Slavã veșnicã Ție Iisuse pentru sufletul pe care îl alegi sã-i dai jugul Tãu care înseamnã însoțirea lui cu Tine și sãrãcia Ta, care înseamnã învrednicirea de a-l face în stare de nașteri cerești. De nașterea de opere divine. De inspirații divine. De fii divini.
5 – Ferice de sufletul pe care Ți-l însoțești Tu astfel, încât trecând jugul Tãu asupra lui Ți-l devii soț și colaborator și punându-i sarcina Ta în el Ți-l devii una, dupã cum Tu ești Una cu Tatãl printr-o asemenea Tainã slãvitã și nepãtrunsã.
6 – Slavã veșnicã Ție Preaiubitul meu pe care nu știu cum altfel sã Te numesc, din clipa când Te-ai îndurat astfel de sufletul meu.
7 – Jugul Tãu mi Te-a fãcut Soțul. Sarcina Ta Stãpînul. Și amândouã Preaiubitul.
8 – Împãrtãșirea aceasta cu Tine mi-a dãruit veșnicia Ta, Tinerețea Ta, Prietenia Ta, – pe care nici un cuvânt din lumea aceasta nu le poate spune ce simt cã sunt.
Jugul Tãu sã mã facã harnic, sarcina Ta sã mã facã rodnic, dragostea Ta sã mã facã luminã.
9 – Soțul meu de jug, nu mã lãsa sã lenevesc niciodatã! Ci îndeamnã-mã sã ostenesc cu bucurie, pãșind mai alãturi de Tine pe aceeași brazdã slãvitã – sau spre același altar strãlucit.
10 – Soțul meu de sarcinã, nu mã lãsa sã rãmîn sterp niciodatã, ci fiecare sãmânțã a Ta din mine sã aducã roduri de treizeci, de șaizeci și de o sutã.
11 – Pânã când toatã inima mea va deveni o țarinã acoperitã cu lanuri legãnate de Duhul Sfânt. Și cu roduri aplecate de miez sãnãtos și greu.
12 – Pânã când viața mea va deveni o dârã luminoasã pe care sã ajungã mulți în cer.
13 – Pânã când amintirea mea va deveni o mamã fericitã înconjuratã de nenumãrați fii curați și frumoși, semãnând cu Tine.
14 – Pânã când tot ce am adus eu pe lume va putea purta cu vrednicie Numele Tãu și pecetea Ta.
15 – Preaiubitule, ia-mã de mânã și hai sã alergãm.
16 – Toate câmpiile albe dinaintea noastrã așteaptã sãrutul urmelor noastre împreunate.
17 – Toate cântãrile din fața noastrã așteaptã sã le împletim firele de aur ale melodiilor și ale poeziei împreunã.
18 – Toate înãlțimile munților curați și sfinți, toate poienile singurãtãților fericite, toate gândurile rugãciunilor, adorației și extazelor cerești ne așteaptã șoaptele, lacrimile, tãcerile noastre.
19 – Am lãsat în urmã totul. Am închis toate ușile, am rupt toate punțile, am ars toate amintirile trecutului stingher.
20 – Nu mai am nici un alt drum decât al Tãu.
Nu mai vreau nimic decât pe Tine.
Nu mai doresc nimic decât dragostea Ta,
jugul Tãu
și sarcina Ta.
Traian Dorz
din volumul „Prietenul tinereţii mele”
