Începutul şi sfârşitul
ce departe-s uneori,
cât de tristă-i câteodată
seara unor veseli zori.
Ce urât se-ncheie anii
deseori porniţi frumoşi,
ce ajung la bătrâneţe
mii de tineri credincioşi!
Câţi copii ce-n rugăciune
şi în lacrimi au crescut
au ajuns de parcă mamă
niciodată n-ar fi-avut.
Câte cântece voioase
au un dureros sfârşit,
dar şi câte zile negre
au apusul strălucit.
Câte prietenii şi drumuri
şi-nsoţiri pornesc plăcut,
dar la urmă-ar fi fost bine
nici să nu se fi ştiut.
Câţi din cei cu case sfinte
au murit necredincioşi;
cine-ar şti ce pot fi mâine
cei azi tineri şi voioşi!
Bune-s zilele frumoase
când frumoase şi apun,
bună-a fost atunci viaţa
când sfârşitul ei e bun.
Traian Dorz
din volumul “Cărarea tinereţii curate”,
editura “Oastea Domnului” – Sibiu
