Postul Mare este parte integrantă a Triodului. Ca perioadă prepascală, Triodul este partea finală a anului liturgic, an ce va începe în Duminica Sfintei Învieri. Peste zece săptămâni. Triodul începe cu Evanghelia Vameşului şi a Fariseului şi se încheie cu Sâmbăta cea Mare, în ajunul Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Perioada Triodului este un adevărat ghid duhovnicesc de ridicare din păcat a fiecăruia dintre noi, oferindu-ne tuturor, pe tot parcursul Postului Mare, învăţăturile necesare pentru a ajunge la bucuria Învierii.
Triodul nu este numai o simplă carte folosită la strană, ci o perioadă de sfinţire a vieţii sau un îndrumar pentru suflet. Ceea ce va face ca Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos să fie şi propria noastră înviere din somnul păcatului şi al morţii. Dar, fiindcă veni vorba de cartea Triod, câteva imne din aceasta ne vor fi de mare folos duhovnicesc la acest binecuvântat început.
„Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Datatorule de viaţă, că mânecă duhul meu la Biserica Ta cea sfântă, purtând locaş al trupului cu totul spurcat. Ci, ca un Îndurat, curăţeste-l cu mila milostivirii Tale!”
„În cărările mântuirii îndreptează-mă, Născătoare de Dumnezeu, căci cu păcate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toată viaţa mea; ci cu rugăciunile tale spală-mă de toată necurăţia”.
„La mulţimea păcatelor mele celor rele, cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoşata zi a Judecăţii, ci, îndrăznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Ţie: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta”.
Perioada Triodului mai are şi alte imne reprezentative, cum ar fi: La râul Babilonului (de fapt, Psalmul 136), Să se îndrepteze rugăciunea mea (la Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite) şi altele. Cântările Triodului se prezintă ca opere de înălţătoare poezie şi adâncă meditaţie creştinească; ele hrănesc sufletul şi-i dau un frumos avânt duhovnicesc, îndemnându-l să ia o statornică hotărâre de întoarcere la picioarele Crucii. Triodul oferă îndemnul la mărturisire şi la rugăciuni de iertare către Dumnezeu şi Maica Domnului, strigând: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă! (Un minunat refren din Canonul cel Mare, al Sfântului Andrei Criteanul).
Perioada Triodului trebuie să constituie, în plan personal, un timp de sfinţire a vieţii. Este perioada în care „grija cea lumească” ar trebui lăsată pe locul din urmă, eforturile noastre duhovniceşti intensificându-se, în vederea întâmpinării marii Sărbători a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
În cartea Triodul explicat – Mistagogia timpului liturgic, ieromonahul Makarios Simonopetritul dezleagă tainele perioadei despre care facem vorbire: „Moment unic al Bisericii răsăritene, sinteză a liturgicii şi asceticii ortodoxe, asimilare practică teologiei Părinţilor şi reflex al experienţei spiritualităţii monahale, Triodul îl iniţiază concret pe credinciosul ortodox în imitarea lui Iisus Hristos, invitându-l la actualizarea mistagogică a Botezului său aflat în inima tainei Paştelui. Crucea şi Învierea lui Iisus Hristos devin, astfel, experienţa concretă în cultul şi în spiritualitatea Bisericii, ajung taina mântuitoare a răstignirii şi învierii noastre”.
Aşadar, în faţa noastră stă să înceapă o perioadă ce ne oferă oportunitatea, încă o dată, de a ne recăpăta vederea şi gustul vieţii celei duhovniceşti, pentru a face pocăinţă adevărată şi a ne întoarce la Domnul, la picioarele lui Iisus cel Răstignit şi Înviat. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Aurel MATEI
