8. Mântuitorul îi învăţase de multe ori pe ucenicii Săi despre rugăciune,
le arătase de multe ori marea trebuinţă pe care o au de a se ruga neîncetat.
Le vorbise despre puterea pe care o primesc prin rugăciune şi despre ajutorul ei.
Şi despre roadele şi binefacerile pe care le dă Dumnezeu adevăratei rugăciuni.
Dar la despărţirea de la Cina cea de Taină, le descoperă taina primirii acestora de la Tatăl.
9. Până atunci doar le arătase casa rugăciunii, dar acum le dădea cheia ei. Era felul în care Domnul îi învăţase pe ai Săi cum să şi facă rugăciunea.
Rugăciunea care, într adevăr, să ajungă în faţa lui Dumnezeu
şi care să capete pecetea mijlocirii lui Hristos,
ca să poată fi împlinită prin Duhul Sfânt.
Să ne pătrundem şi noi de încredinţarea adevărului acestuia.
10. Rugăciunea trebuie să fie făcută la îndemnul lui Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru.
Ucenicii Domnului încă nu ceruseră nimic până atunci Tatălui în Numele Lui: „Cereţi!” – îi îndemna Iisus!
Desigur, Cuvântul Sfânt ne spune:
Rugaţi vă necurmat şi nu vă lăsaţi (Lc 18, 1).
Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri… veghind la acestea apoi cu mulţumiri (Ef 6, 18).
Şi rugaţi vă neîncetat (I Tes 5, 17).
Şi stăruiţi în rugăciune (Col 4, 2)…
Aceasta este prima parte a adevărului rugăciunii.
11. Când ucenicii au o nevoie deosebită, ei trebuie să simtă un îndemn deosebit din partea Domnului, spre a se ruga cu o rugăciune sigură de sprijinul Lui la Tatăl.
În tainica părtăşie lăuntrică, ucenicul credincios a făcut o astfel de experienţă ca Domnul său.
12. Ca să fie sigur de sprijinul lui Iisus, ucenicul care se roagă trebuie mai întâi să fie el însuşi împlinitorul condiţiei puse de Domnul: Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, atunci cereţi orice veţi vrea şi vi se va da (In 15, 7).
A fi în Hristos: deci a fi o făptură nouă (II Cor 5, 17).
Şi a fi Hristos în el: a locui Cuvântul lui Dumnezeu din belşug în inima şi în mintea sa (Col 1, 27 şi 3, 16).
Astfel cel care se roagă va fi al lui Hristos şi va avea Duhul Lui (Rom 8, 9).
Va fi călăuzit şi îndrumat de către Duhul Sfânt limpede, sigur şi la timp – pentru rugăciunea după Voia lui Dumnezeu (I In 5, 14);
iar rugăciunea făcută aşa este singura care este cu bucurie şi fericit împlinită de Domnul Iisus (I In 3, 21 22).
13. Celor care îndeplinesc aceste porunci ale Sale, Domnul le a dat puternica încredinţare a Dumnezeiescului Său sprijin, în orice cerere.
El, Care S a înălţat la Dreapta Tronului Ceresc,
este Garantul Sigur al împlinirii tuturor acestor rugăciuni ale noastre.
14. Dragă suflete, iată cum trebuie să fim noi, pentru ca rugăciunile noastre să fie după Voia lui Dumnezeu
şi asigurate de mijlocirea Domnului Hristos.
Şi iată de ce atât de multe din rugăciunile noastre n au fost ascultate şi n au fost împlinite de Dumnezeu:
căci ele nu îndeplineau aceste cerinţe.
15. Oare cererile noastre sunt ele după Voia lui Dumnezeu sau nu?
Oare Prezenţa lui Hristos este vie şi puternică în toată fiinţa noastră când ne rugăm sau nu?
Şi viaţa noastră se desfăşoară ea oare în totul în Hristos sau nu?
Dacă, spre slava lui Dumnezeu, duhul nostru simte cu smerenie că este aşa, – atunci să avem îndrăzneală! Vom fi ascultaţi.
Dacă nu suntem, – atunci mai întâi să ne rugăm ca să ajungem.
Traian Dorz, din ”Mãrturisirea Strãlucitã”
