O, fraţii mei, îndrăzniţi, căci Hristos e viu. El a biruit. El îi cheamă azi pe toţi pierduţii, pe toţi cei care au fost biruiţi. Veniţi toţi sărmanii şi amărâţii la Hristos cel Viu! El a biruit! El e viu! El vă iubeşte. Veniţi voi, bolnavi şi străini. Spuneţi-le celor slabi de inimă: „Fiţi tari, nu vă temeţi! Hristos a biruit. Şi voi veţi birui. Îndrăzniţi, El a biruit”.
Dar acum lupta se mai dă încă o dată cu fiecare în parte şi trebuie şi noi să biruim. În luptă nu-i tot una să fii biruit sau să birui. În luptă nu toţi biruie. Unii dezertează, alţii cad prizonieri şi numai unii biruie. Şi ei sunt premiaţi, biruitori.
Dacă noi astăzi avem o mândră ţară, frumoasă şi bogată, este pentru că am avut oameni viteji, oameni mari, care au luptat cu îndrăzneală şi au biruit. Sângele lor este la temelia credinţei, a Bisericii noastre şi a Patriei noastre.
Dacă azi avem o Lucrare sfântă în care suntem binecuvântaţi, dacă azi avem hrană bogată pentru sufletele noastre, dacă mesele noastre sunt pline, dacă avem cântări cum n-au mai fost de când pământul, este datorită marilor înaintaşi care au luptat cu îndrăzneală şi au biruit. Cum să nu preţuim noi aceste comori unice care ni s-au câştigat cu muncă şi cu mari jertfe şi osteneală?
Ei au biruit! Biruinţa stă în îndrăzneală şi îndrăzneala în încredere, neprihănire şi dragoste.
Şi noi avem de luptat cu şarpele cel vechi şi avem nevoie de îndrăzneală sfântă, ca să biruim şi noi. Fără îndrăzneală nu este biruinţă, iar îndrăzneala stă în dragoste fierbinte, într-o încredere puternică şi o viaţă neprihănită. Fără aceste trei nu poate fi biruinţă, numai înfrângeri şi căderi. Luăm ca pildă de îndrăzneală pe tânărul David, care s-a luptat cu uriaşul şi l-a trântit, şi l-a biruit (I Sam 17). Încrederea puternică l-a făcut pe el să îndrăznească şi îndrăzneala l-a făcut biruitor.
Un alt exemplu: Sfântul Ioan Botezătorul (Mc 6, 18-20). Cu câtă îndrăzneală îi zicea el lui Irod: „Nu-ţi este îngăduit”. Şi Irod se temea de el, fiindcă-l ştia om neprihănit şi sfânt. Îndrăzneala lui stătea într-o viaţă neprihănită.
Ne mai aducem aminte de Sfânta Mamă. De unde avea ea îndrăzneală, că nu a fugit şi nu L-a părăsit când toţi huleau şi scuipau. Şi toţi le vor fi ameninţat pe sfintele femei – şi ele nu s-au dus, nu L-au părăsit, că au iubit; că dragostea este mai tare ca moartea.
Sfântul Petru, lăudărosul, s-a temut de o slujnică, o femeie slabă, fără armă. Petru s-a temut. Femeile slabe au îndrăznit în faţa oamenilor înarmaţi. Ele au îndrăznit!
Vom birui, fraţii mei, numai printr-o încredere puternică, o viaţă neprihănită şi o dragoste mai tare ca moartea. „Cel ce va birui va moşteni.” Ce promisiuni scumpe şi mari sunt păstrate pentru biruitori! O, n-ar mai trebui să fie nimeni fricos şi laş, dezertor şi prins în lanţul şarpelui, când biruinţa e câştigată pentru toţi pe Golgota. Şi n-ar mai trebui să fie nimeni nici rob, nici robit în robia celui rău.
Domnul să ne ajute să biruim şi noi, să avem şi noi aceste virtuţi mari: încrederea, neprihănirea şi dragostea, ca să putem îndrăzni şi apoi să biruim şi noi. Amin.
47. ÎNDRĂZNEALA ŞI BIRUINŢA
Vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani) la adunarea de la Săucani – 1981
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 1
