Dumnezeu ne-a dăruit douăzeci şi patru de ore în fiecare zi, ca noi să ne trăim din belşug viaţa. Însă de noi depinde ce vom hotărî să facem cu acest dar divin. Noi putem hotărî dacă vom deveni adevăraţi ucenici ai lui Hristos şi să ne dedicăm viaţa Lui sau dacă ne vom mulţumi cu aspectele ei trecătoare, supuse degradării, şi astfel să devenim ucenici ai diavolului. Nimeni nu ne-a cerut părerea în legătură cu părinţii din care am fi dorit să ne naştem. Probabil că nu avem multe de spus nici în legătură cu moartea noastră trupească. Dar, între naştere şi moarte, noi putem lua nenumărate decizii privitoare la modul cum ne vom trăi viaţa.
Orice construcţie bine gândită trebuie neapărat să aibă o temelie solidă. La fel se întâmplă şi în viaţă. Oricare om îşi are viaţa zidită pe o temelie, pe o piatră unghiulară. Pentru cei mai mulţi, această piatră o constituie banii, renumele, frumuseţea fizică sau prietenii, temelie slabă ce se prăbuşeşte uşor sub greutatea păcatelor (compară cu Matei 7, 26-27). Adevăraţii creştini însă ştiu că nu există decât o singură Piatră Unghiulară, Care nu se erodează şi care susţine orice edificiu bun: Iisus Hristos. Dacă Domnul Iisus Hristos este temelia pe care ne zidim viaţa, atunci noi avem cea mai bună garanţie că vom reuşi.
Unii oameni cred însă că, dacă se numesc creştini, atunci nimic rău nu li se poate întâmpla în viaţă. Totuşi Mântuitorul ne avertizează: „În lume, necazuri veţi avea!“, însă cu încurajarea: „Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!“ (Ioan 16, 33). Într-adevăr, El, Iisus Biruitorul, a biruit lumea, prin dragostea Sa duhovnicească, prin Jertfa Sa de iubire. Iar noi, ce-I oferim în schimb? Păcatele noastre!
O, Doamne, vai! Păcate în schimbul dragostei Tale!… Ce înfiorător!!
Pericolul care ne pândeşte pe noi toţi, dar în special pe tineri, este acela de a nu ne decide să-L urmăm pe Hristos. Sunt sigur că nimeni nu zice, înainte de a comite un păcat: „Prietene, hai să păcătuim şi să încălcăm cutare şi cutare poruncă biblică!“ Dimpotrivă, noi păcătuim pentru că nu ne hotărâm din timp să-L urmăm pe Dumnezeu. De aceea vedem în lume atâta dezmăţ şi libertinaj. Pe străzi, în grădini publice, în case, peste tot moralitatea a decăzut. Hristos a fost izgonit dinlăuntrul nostru pentru că noi ne îngrijim mai mult de trup decât de suflet. O, Doamne, măcar de ne-ar folosi această grijă faţă de trup!… Dar, nu… Grija tinerilor de astăzi este aceea să placă celorlalţi din punct de vedere fizic. Şi aceasta este desfrânare (Matei 5, 27-28). În loc să „înfăţişăm trupurile noastre ca pe o jertfă vie, sfântă şi bine-plăcută lui Dumnezeu“ (Romani 12, 1), noi ne dezgolim trupurile şi le văruim pe dinafară (Matei 23, 27), în timp ce pe dinlăuntru suntem putrezi şi stăpâniţi de spiritul plăcerilor materiale .
„Fugi de poftele tinereţii“ (II Timotei 2, 22) şi „îndeamnă-i pe toţi să fie cumpătaţi“ (Tit 2, 6) îi sfătuia Sfântul Apostol Pavel pe cei doi episcopi. Astăzi noi ne numim creştini, dar trăim ca păgânii. 31. „Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care este binecuvântat în veci, ştie că nu mint.“ Invocând motive minore, tânăra generaţie nu se mai deosebeşte prin nimic de cei care se desfrânează la orice colţ de stradă pentru o bucată de pâine. Prostituţia se practică astăzi în plină stradă şi la lumina zilei. Pentru a nu fi socotiţi nebuni, mulţi Îl tăgăduiesc pe Iisus Hristos cel Răstignit pentru noi toţi şi îşi leapădă hainele cucerniciei sufleteşti şi trupeşti, preferând laudele şi prietenia lumii, care este „duşmănie faţă de Dumnezeu“ (Iacov 4, 4) în locul iubirii lui Hristos. Dar, ne spune Sfânta Scriptură, „lumea trece şi pofta ei, iar cel care face voia lui Dumnezeu rămâne în veac“ (I Ioan 2, 15-17). Sfântul Pavel le scria celor din Galatia astfel: „Dacă aş căuta să plac oamenilor, n-aş mai fi robul lui Hristos“ (Galateni 1, 10). Dar noi, tinerii, lipsiţi fiind de înţelepciune şi de experienţă, ignorăm aceste cuvinte dumnezeieşti şi devenim, astfel, luptători împotriva lui Dumnezeu şi, în plus, îi împiedicăm şi pe alţii să se mântuiască.
Domnul Iisus ne-a prevenit: „Vai de acela prin care vin smintelile“ (Luca 17, 1). Şi tot în Biblie citim: „Din vedere se cunoaşte omul… Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinţilor, când râde, şi mersul său vestesc ce este el“ (Sirah 19, 26-27). Aşadar, tineri fraţi, să luăm aminte la noi înşine şi la viaţa noastră, ca astfel să-i putem atrage şi pe alţii la mântuire!
Să ne rugăm neîncetat Domnului Iisus Biruitorul pentru aceasta. Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Ovidiu TEACĂ, Cilieni – Ol
