Înger alb din Cerul Sfânt se coboară pe pământ
Veste Bună aducând despre Mesia Cel Sfânt. (bis)
Cum smerit S-a întrupat să ne scape de păcat,
şi cum ceru-a părăsit, căci atâta ne-a iubit. (bis)
Loc în lume n-a avut Domnul Cel Făr’ de-Nceput,
ieslea boilor I-a fost leagăn sfânt şi adăpost. (bis)
Azi, din nou, Iisuse Blând, vii la noi ca oarecând,
ieslea inimii ne-o cei ca să-i simţi căldura ei. (bis)
Să-i aduci ca dar frumos Cerul Tău prealuminos,
s-o sfinţeşti, s-o faci un rai, ca în ea pe veci să stai. (bis)
