“Inima împăratului este în mâna Domnului «Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului. El îl îndreaptă încotro vrea.”
«Omul socotește că toate căile lui sunt drepte-dar cel Ce cercetează inimile este Domnul.
A face dreptate și judecată este mai plăcut înaintea Domnului decât jertfele» (Prov. 21, 3).
Iată, încă o dată, spus fără putință de îndoială, marele adevăr că Domnul înalță și El smerește pe fiii oamenilor (1 Sam. 2, 7; Iov 5, 11).
Că orice stăpânire – și orice stăpânitor – sunt de la Dumnezeu, căci nu există stăpânire care să nu fie de la El (Rom. 13, 1). Din voia Lui. Sau din îngăduința Lui.
Că nu numai împăratul unui popor este ales și îngăduit de Dumnezeu, ci chiar până și cel mai mic slujitor și supra- veghetor sunt tot așa (Dan. 2, 21-22).
Că nu numai inima lor este în mâna lui Dumnezeu, ci și mintea lor, adică planurile pe care le fac. Și mâna lor, adică puterea cu care lucrează.
Și picioarele lor, adică drumurile pe care merg sau vin.
Și vremea lor, adică timpul în care sunt puși să facă slujba pe care o fac.
În mâna lui Dumnezeu este totul. Sub controlul său lucrează toți. Nu există nici o stăpânire care să fie fără voia lui Dumnezeu. Și să lucreze ceva neîngăduit de înțelepciunea Lui Între oameni și lucruri există o tainică legătură, așezată de voia și de planul tainic al lui Dumnezeu.
Fiecare popor își are conducătorii pe care îi merită.
Fiecare vreme își are puterea pe care o reclamă.
Fiecare măsură își are omul de care are nevoie.
Fiecare faptă își are nu numai răsplata ei, dar și vremea ei. Și omul rânduit care s-o dea. Uneori fără să știe pentru ce. Fără să înțeleagă cum se face. Și uneori chiar împotriva
voii sale.
Iată cazul lui Pilat:
Era convins de nevinovăția lui Iisus. Fusese înștiințat să nu-l facă nici un rău… Lupta să-L scape… I-a luat apărarea chiar.
-Și totuși L-a osândit la moarte!
Iată cazul lui Irod:
Auzise atât de multe despre Iisus. Dorea atât de mult să-l vadă și să-L audă… Era convins că este un om trimis de Dumnezeu… S-a bucurat chiar când L-a văzut…
– Și totuși L-a chinuit și și-a unit consimțământul la moartea Sa, împreună cu Pilat (Luca 23, 7-12; Ioan 19, 12-16). Ca să se împlinească ce hotărâse mai dinainte Mâna și Sfatul lui Dumnezeu (Fapte 4, 27-28; Ioan 18, 32). Și întocmai ca în cazul Mântuitorului nostru este și în cazul fiecărui credincios al său.
Când, pentru împlinirea voii și a planului dumnezeiesc, Care a rânduit ca în lumea aceasta fiii săi să aibă aceeași soartă și același drum strâmt ca Fiul Său, adică suferința și jertfa, Dumnezeu Însuși aduce fiecăruia vremea suferinței și a jertfei.
Și tot Dumnezeu este Acela Care a hotărât cum trebuie să sufere credinciosul Său.
Cât trebuie să sufere.
Unde trebuie să sufere.
Și cine să fie acela prin care să sufere.
Dumnezeu Însuși îl duce atunci în pustie, ca să fie,
pentru o vreme, ispitit de diavolul (Mat. 4, 1).
Dumnezeu Însuși îl duce pe credinciosul Său în locul in care trebuie să fie prins.
Și El însuși îngăduie să vină acolo cel care îl va lega și îl va duce spre ceea ce îi este rânduit (1 Tes. 3, 3).
Dar cât de multă înțelepciune pătrunzătoare îi trebuie cuiva ca să poată înțelege acest lucru, să-l înțeleagă bine și nu rău!
Și cât de mare încredere răbdătoare îi trebuie omului, ca să nu se clatine nici în clipa când vede venind mâna împăratului asupritor, nici în clipa cât suferă sub mâna asupritorilor îngăduiți. Ci trăiește crezând, suferă crezând și moare crezând că aceasta este voia lui Dumnezeu. Și că totul este tocmai spre binele său (Rom. 8, 28).
O Marele și Nepătrunsul nostru Dumnezeu, a Cărui Înțelepciune este atât de adâncă și a Cărui Dragoste este atât de înaltă –fii binecuvântat!
Noi vedem atât de multe lucruri pe care nu le putem înțelege și explica. Întâmpinăm atâtea întâmplări al căror înțeles nu-l putem desprinde. Trecem prin atâtea încercări al căror rost nu-l putem pătrunde…
Te rugăm, ai milă de noi și trimite-ne în inimă atunci încredințarea plină de neclintire că Tu ne iubești și că vei face ca totul să fie nu numai la sfârșit, dar chiar de la început-un bine pentru noi. Și, crezând așa, să avem pace în răbdare. Și recunoștință în rugăciune.
Amin.
Cuvinte întelepte
“Acela este liber care are libertate desăvârșită asupra patimilor și acela este rob care cade sub stăpânirea patimilor dobitocești.”
Sf. Ioan Gură de Aur
„Când te-ai apropiat cu adevărat de Mântuitorul, când «te-ai atins de El» și trăiești o viață cu El, atunci capeți o liniște, o pace și o putere sufletească pe care nimenea și nimic nu le pot lua de la tine.”
Preot Iosif Trifa
Îndrăznește, nu te teme, nu fugi de cei vrăjmași, nu-i nimic să te învingă, numai dacă tu te lași!
Dacă nu te lași și stărui, chiar căzut,iar te ridici, chiar vrăjmașii cei mai mândri nu-s cât crezi – ci mult mai mici!
Hristos – Tezaurul împăratului Solomon. Traian Dorz.