O, ce fericire este când o inimă e în mâna Domnului! Cu cât inima aceea este mai mare, cu atât Domnul va face să fie mai binefăcătoare pentru cei din jurul ei. Când inima unui părinte, a unui învăţător, a unui stăpân este în mâna Domnului, ce mare bine este aceasta pentru familia, pentru şcoala, pentru casa lui întreagă!
Dar când inima unui împărat este aşa, atunci binefacerile lui Dumnezeu se vor revărsa din inima aceasta peste viaţa tuturor acelora cărora Dumnezeu li l-a dat conducător.
Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea…
Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar cel ce cercetează inimile este Domnul.
A face dreptate şi judecată este mai plăcut Domnului decât jertfele (Prov. 21, 1-3).
Iată, încă o dată spun, fără putinţă de îndoială, marele adevăr că Domnul înalţă şi El smereşte pe fiii oamenilor (I Sam. 2, 7; Ps. 75, 7).
Că orice stăpânire – şi stăpânitor – este de la Dumnezeu, căci nu există stăpânire care să nu fie de la El (Rom. 13, 1). Din voia Lui. Sau din îngăduinţa Lui.
Că nu numai împăratul unui popor este ales şi îngăduit de Dumnezeu, ci chiar până şi cel mai mic slujitor şi supraveghetor este tot aşa (Daniel 2, 21-22).
Că nu numai inima lor este în mâna lui Dumnezeu, ci şi mintea lor, adică planurile pe care le fac.
Şi mâna lor, adică puterea cu care lucrează.
Şi picioarele lor, adică drumurile pe care merg sau vin.
Şi vremea lor, adică timpul cât sunt puşi să facă slujba pe care o fac.
În mâna Domnului este totul.
Sub controlul Său lucrează toţi.
Nu există nici o stăpânire care să fie fără voia lui Dumnezeu şi să lucreze ceva neîngăduit de El.
Doamne şi Dumnezeul nostru, ajută-ne să credem că toţi cei care ne conduc au fost aşezaţi acolo prin voia şi îngăduinţa Ta.
Să ne rugăm mereu ca să-i îndrumi numai Tu.
Astfel ne vom putea bucura şi noi în Tine de tot ce ne va veni prin ei.
Amin.
1 Comment