Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Inima omului care a ajuns un “om nou”

Inima omului care a ajuns un “om nou”

Inima omului care a ajuns un “om nou”

Inima omului care a ajuns un „om nou”, un „om duhovnicesc”, o „făptură nouă”

Iată inima omului care a plinit calea mântuirii sufleteşti, care a ajuns culmea unei vieţi trăite după Evanghelie! Mult a lucrat Duhul lui Dumnezeu până ce l-a adus în starea aceasta. Mai întâi l-a trezit – abia l-a putut trezi – din somnul păcatelor… I-a deschis apoi ochii să-şi vadă starea de pieire în care se afla, i-a slobozit lacrimile căinţei, l-a atras şi l-a îngenuncheat la picioarele Crucii, i-a deschis inima pentru Crucea şi Jertfa Mântuitorului…

Omul, Ion, a ascultat, a primit darurile şi acum iată-l în ce stare minunată se află… El a atins plinirea vieţii sufleteşti pe care o cere Apostolul Pavel în cuvintele: „Oare nu ştiţi că voi sunteţi casa lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (I Cor. 3, 16). „Oare nu ştiţi că trupul vostru este lăcaş Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe Care L-aţi primit de la Dumnezeu?” (I Cor. 6, 19).

Inima lui s-a umplut de lumina şi darul Duhului Sfânt. Au fugit din inima lui cele şapte fioroase păcate de moarte: trufia, desfrânarea, pizma, mânia, lăcomia, zgârcenia, lenea şi, în locul lor, s-au aşezat virtuţile, Pietrele de temelie ale mântuirii noastre sufleteşti: credinţa, dragostea, nădejdea, smerenia, dărnicia, curăţia, cumpătarea, hărnicia şi răbdarea. El este acum un vas ales pe care l-a cuprins focul Duhului Sfânt. El este un om nou, un om duhovnicesc cuprins, aprins şi cârmuit de darul şi harul Duhului Sfânt. De aceea şi în viaţa lui se arată acum „roadele Duhului Sfânt care sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea poftelor” (Gal. 5, 22). 

Trebuie să ştim că Dumnezeu lucrează prin Duhul Sfânt. Prin Duhul Sfânt lucrează şi Mântuitorul. Duhul Sfânt este Izvorul darurilor. Prin Duhul Sfânt primim şi darurile Jertfei de pe Cruce. „Duhul pe Care îl voi trimite de la Tatăl – zicea Iisus – va lua din al Meu şi va vesti vouă” (Ioan 16, 13-15).

Duhul Sfânt ne apropie de Golgota, de Jertfa Crucii, pentru ca, prin Crucea Golgotei, să-şi reverse apoi asupra noastră darul şi harul Său. Când stai sub braţele Crucii, stai sub revărsarea darului şi harului Duhului Sfânt.

Lucrarea mântuirii sufleteşti o pecetluieşte şi o desăvârşeşte Duhul Sfânt. Apostolii nu înţelegeau bine nici Jertfa Golgotei şi nici nu aveau putere destulă (în vremea răstignirii au fugit) până când nu S-a pogorât peste ei darul şi harul Duhului Sfânt.

Duhul Sfânt este puterea prin care lucrează Dumnezeu şi lucrează şi Mântuitorul. Este focul ce arde şi întăreşte vasele noastre de lut. Fără darul şi harul Duhului Sfânt nu se poate nici câştiga, nici păstra o biruinţă asupra păcatelor.

Iată, pe imaginea de mai sus se vede chipul omului care stă sub darul, harul şi puterea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt a adâncit în inima acestui om Crucea şi Jertfa Mântuitorului şi acum, iată, inima lui şi viaţa lui sunt pline de lumină, de dar şi har. El este acum un om nou, o făptură nouă. La picioarele Crucii, prin Jertfa Crucii, el a murit şi a înviat la o viaţă nouă, ca o făptură nouă.

În fiecare om sunt doi oameni: omul pe care l-a stricat înşelăciunea lui satan în grădina Edenului şi omul pe care l-a creat din nou Jertfa Crucii de pe Golgota. Cel dintâi se cheamă – în epistolele Apostolului Pavel – „omul cel vechi”, „omul cel lumesc”, iar celălalt se cheamă „omul cel nou”, „omul cel duhovnicesc” (Efes. 4, 22-24 şi I Cor. 3, 1).

Din omul pe care l-a stricat satan, în grădina Edenului, a rămas în noi „firea cea veche”, „firea cea lumească împreună cu patimile şi poftele ei”.

Iisus Mântuitorul a luat asupra-Şi firea noastră cea stricată. „Omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El”, pentru ca şi noi „să ne răstignim faţă de lume”, „să murim faţă de păcat”, pentru ca să înviem şi să trăim în Hristos ca „o făptură nouă” (Rom. 6, 6; Gal. 5, 24; Rom. 6, 10). „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată, toate lucrurile s-au făcut noi” (II Cor. 5, 17).

Taina mântuirii sufleteşti în aceasta stă: cu ajutorul Jertfei de pe Cruce, omul nostru cel duhovnicesc să-l biruie pe cel lumesc, omul cel nou să-l biruie pe cel vechi; duhul să biruie carnea.

Cei ce sunt în Iisus Hristos – zice Apostolul Pavel -nu trăiesc după îndemnurile firii celei lumeşti, ci după îndemnurile Duhului. Că cei care trăiesc după îndemnurile firii celei lumeşti umblă după lucrurile firii lumeşti, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile cele duhovniceşti. Umblarea după lucrurile firii celei lumeşti (după cugetul trupului) este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu şi moarte, iar umblarea după lucrurile Duhului, viaţă şi pace… Voi nu mai sunteţi în trup, ci în Duh; voi nu mai sunteţi lumeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru a murit faţă de păcat” (cf. Rom. 8).

Într-o astfel de stare duhovnicească se află şi Ion din chipul de mai sus. L-aţi văzut în ce stare fioroasă era când Duhul Sfânt S-a apropiat mai întâi de el ca să-l trezească la o viaţă nouă. Inima lui era atunci plină de dobitoceştile şi diavoleştile patimi. În el trăia „omul cel vechi”, „firea cea lumească împreună cu patimile şi poftele ei” (Gal. 5, 24). „Omul cel lumesc” biruise în el pe „omul cel duhovnicesc”, carnea biruise duhul; de aceea inima lui şi viaţa lui erau pline de „roadele trupului, care sunt: desfrânările, slujba idolilor, vrajbele, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea” (Gal. 5, 19-21).

Încetul cu încetul, Duhul Sfânt a trezit şi a întărit în el firea cea duhovnicească până când, “pe urmă, l-a adus la picioarele Crucii, unde firea lui cea lumească s-a răstignit împreună cu Hristos şi a înviat la o viaţă nouă, ca o făptură nouă, ca un om nou, ca un om duhovnicesc (cf. Rom. 6 şi 8).

Ferice de tine, Ioane, care ai ajuns în starea aceasta! Inima ta şi viaţa ta e acum o vatră de foc, de căldură şi de lumină sufletească. Aprinde-i, dragă suflete, aprinde-i şi pe alţii cu această căldură, căci Domnul a zis: „…foc am venit să arunc pe pământ (focul Duhului Sfânt) şi cât aş vrea să fie acum aprins!” (Luca 12, 49). Spune, dragă omule, spune tuturor că nu este în această lume o bucurie sufletească mai mare, o mulţumire mai dulce, o linişte mai scumpă decât o viaţă aprinsă şi cârmuită de darul Duhului Sfânt. Spune-le tuturor că „împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere”, în puterea ce o dă darul şi harul Duhului Sfânt, iar acest dar ne vine prin împunsătura cuielor de pe Golgota.

Dar ai grijă, Ioane dragă! Drumul mântuirii tale încă nu e sfârşit. Diavolul va face toate încercările să te poată întoarce iarăşi în robia din care ai scăpat. De aceea îţi strigă îngerul cuvintele: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii!”

Rugăciune

Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Întăreşte-mă şi pe mine, să mă pot face un om duhovnicesc, un om nou, o făptură nouă. În zadar aş încerca să fac acest lucru cu puterile mele. Îl poate face numai Crucea şi Jertfa Ta cea sfântă. Îl poate face numai darul şi harul Duhului Sfânt pe Care l-ai trimis peste Apostoli şi peste toţi cei care au trăit o viaţă îngenuncheată la picioarele Crucii Tale.
Duhule Sfinte şi de viaţă dătător! Îngenunchează-mă şi pe mine la picioarele Crucii. Adânceşte în inima mea Jertfa Crucii, din care izvorăsc toate roadele vieţii veşnice. Revarsă peste viaţa mea darul şi harul Tău cel sfânt.

Duhule Sfinte! Vino şi Te sălăşluieşte şi în inimioara mea şi o curăţă de toată spurcăciunea patimilor celor rele. Aprinde-mă mereu cu focul Tău cel sfânt şi mă umple de căldură şi lumină sufletească. Eu îţi deschid larg inimioara mea. Intră în ea şi cuprinde toate încăperile ei cu darul şi harul Tău cel sfânt! Amin.

Pr. Iosif  Trifa – “Oglinda inimii omului” – Editura Oastea Domnului, Sibiu.

  • Dacă sunteţi interesat de alte articole din “Oglinda inimii omului” apăsaţi aici.
error

Author: admin

2 Comentarii

  1. Apostolul PAVEL la EFESENI 4 VERS 23,ne spune unde avem DUHUL NOSTRU si acolo locuieste si DUHUL SFINT, SI TOT ACOLO VIN SI DUHURILE RELE.ADICA MINTEA,SAU CREIERUL pentruca cu el gindim.

  2. Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi păcătoși. Amin.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!