1. Înduratule şi nepreţuitule Prieten al tinereţii mele, marile iubiri se pot vedea numai în clipa marilor hotărâri?
2. Iubirea care îşi poate târî marile ei aripi prin praful nedespărţirii de cealaltă este adevărata iubire.
3. Abia atunci Ţi-am văzut-o.
Atunci Ţi-am văzut minunea dragostei Tale pentru mine, nemărginirea milei Tale, starea mea jalnică, spaima Ta pentru soarta şi viitorul meu.
4. Ai dat la o parte zidul care ne despărţea şi ai trecut înapoi la mine, peste muntele de gheaţă care se prăbuşise între noi.
5. Ţi-ai strâns aripile Tale mari şi puternice
şi Te-ai aşezat iarăşi resemnat şi milostiv lângă mine, cuprinzându-mi capul obosit la Pieptul Tău.
6. Ştergându-mi lacrimile neputinciose şi calde ce îmi şiroiau pe mâinile Tale, mi-ai zis:
– Nu mai plânge! Rămân şi Eu.
7. Nu pot să merg fără tine. Nicidecum nu pot să te las. Cu nici un chip nu pot să te părăsesc.
8. Te voi aştepta până vom putea merge iarăşi împreună.
Nu pot pleca singur.
9. Mi-am rezemat capul pe umărul Tău puternic şi bun.
10. Am simţit toată inima topindu-se în mine.
11. Mi-am plecat şi mai mult faţa, pentru ca lacrimile mele să poată curge şi mai din plin, nevăzute, în poala Ta.
12. Soarele vieţii mi s-a ivit strălucind din nou, înviindu-mă ca dintr-o moarte înspăimântată.
Va urma…
Traian Dorz,
din „Prietenul tinereții mele”,
Editura Oastea Domnului, Sibiu
