Meditaţii

Înţeleptul Solomon

Solomon a fost un rege paşnic, blând şi înţelept. Sub conducerea lui, regatul a înflorit şi s-a construit măreţul Templu din Ierusalim; dar propriile sale patimi trupeşti, nici el n-a izbutit să le stăpânească. Era căutat şi privit cu admiraţie de toate neamurile, pentru strălucirea, bogăţia şi înţelepciunea lui; a lăsat scrieri inspirate, de o mare frumuseţe şi profunzime; însă via­ţa sa intimă nu era după voia Domnului. Energia vulcanică a trupului său a irosit-o cu fiica Faraonului, cu cele 700 de femei şi 300 de concubine, care la bătrâneţe i-au abătut gândul şi inima spre idolii altor neamuri. Şi părintele său David a greşit, lăsându-se pradă poftelor trupului; însă dreapta-credinţă, legământul şi poruncile Domnului le-a păzit cu sfinţenie; pe când Solomon, copleşit de amăgitoarele plăceri, a trădat chiar credinţa străbună. În cartea Pildelor, el a recunoscut că buzele femeii linguşitoare picură miere… dar la sfârşit este mai amară ca pelinul; şi picioarele ei duc în împărăţia morţii.

Regele Solomon a rămas în amintirea urmaşilor drept cel mai înţelept dintre oameni; temperament adânc frământat de patimile arzătoare ale trupului, dar şi autorul celei mai renumite concluzii despre acest nechibzuit mod de viaţă: „deşertăciunea deşertăciu­nilor, toate sunt deşertăciuni” (Ecc. 1, 2).

Patima desfrânării a fost şi va rămâne pentru toate timpurile principala cauză a degradării fiinţei umane; motiv de boală, neînţelegeri, violenţă şi crimă. De aceea, prin glasul marilor profeţi, Dumnezeu a mustrat adeseori pe Israel pentru mulţimea fărădelegilor sale, asemănându-l cu o desfrânată. Aşa, de pildă, în cartea profetului Iezechiel, Samaria şi Ierusalimul erau comparate cu două surori necredincioase şi desfrânate care s-au aprins după amanţii lor „cei cu trup ca de măgar şi cu înfierbântarea ca de armăsar” (Iez. 23, 20).

Pe vremea proorocului Ieremia, fiii Ierusalimului umblau în grup prin casele desfrânatelor ca nişte „cai îngrăşaţi şi fiecare din ei nechează după femeia aproapelui său” (Ier. 5, 8).

Prof. Ion Lazăr
din ”PEDEAPSA NEASCULTĂRII”
sau Păcatul strămoşesc oglindit în stihia plăcerii sexuale
Ediţia a II-a,revăzută şi adăugită
Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2009

 

Lasă un răspuns