Părintele SERAFIM: înainte de a începe un nou capitol, poate cineva să facă un rezumat despre felul cum era Raiul pământesc ?
STUDENT: Nu este lumea materială asa cum o cunoastem noi, dar nici un tărâm intelectual, ci unul oarecum intermediar. E mai curând un loc fizic rarefiat.
Părintele SERAPIM: Da. Si era pe pământ sau în cer ?
STUDENT: Niciunde. Cred că era ridicat deasupra pământului.
Părintele SERAFIM: Da, dar de fapt la început era parte a pământului, chiar dacă era probabil pe un loc mai înalt. Iar acum ?
STUDENT: Este un loc care există în mod real, dar nu poti ajunge acolo într-un mod lumesc, geografic.
Părintele SERAFIM: A mai fost cineva acolo în ultimele mii de ani?
STUDENT: Tâlharul de pe cruce [cf. Luca 23, 43].
Părintele SERAFIM: Asa e, dar el nu s-a mai întors să ne povestească. S-a întors oare cineva ?
STUDENT: Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos din Constantinopole.
Părintele SERAFIM: Da. Si mai cine ?
STUDENT: A mai fost un bucătar dintr-o mânăstire.
Părintele SERAFIM: Corect, Sfântul Eufrosin Bucătarul.
STUDENT: Este vreunul dintre cei pomeniti în cartea Sufletul după m.oarte ?
Părintele SERAFIM: Da, sunt unii dintre cei pomeniti acolo care s-au reîntors ca să ne povestească. Ei spun întotdeauna, precum Sfântul Pavel, că nu pot descrie exact ceea ce au văzut. Ei dau anumite descrieri ale Raiului (de pildă Sfântul Andrei vorbeste despre plante, o grădină minunată, si cerul însusi deasupra ei), dar e ceva asa de departe de experienta noastră normală, încât nu pot vorbi prea mult despre el. Ei au văzut starea în care urmează sa ajungem în veacul viitor.
Raiul a fost un loc aparte de pe pământ care a fost făcut, după Sfântul Efrem Sirul, împreună cu plantele, în Ziua a Treia. în Ziua Sasea Dumnezeu l-a asezat în el pe om. La obârsie a fost un loc al pământului, ca spre a arăta că omul era sortit să urce de pe pământ la cer. Nu era în întregime material, ci dintr-o materie rafinată pe care nu o întelegem. Dar, din pricina căderii omului, acest aspect ceresc al pământului – o parte specială a pământului dintru început – s-a ridicat cumva si a dispărut din vederea noastră, desi încă suntem în stare să ne întoarcem în el. In acelasi timp, după cădere, pământul dintru început a căzut întru stricăciune.
STUDENT: Când a fost făcut iadul după părerea Părintilor ? A fost făcut o dată cu facerea cerurilor sau o dată cu facerea pământului ?
Părintele SERAFIM: Iadul nu a fost făcut în mod concret, tot asa cum nici răul nu a fost făcut în mod concret. Iadul este doar locul si starea unde au căzut îngerii căzuti. Cu alte cuvinte, într-un anumit sens, ei însisi l-au făcut. Scriptura vorbeste despre locul „gătit diavolului si îngerilor lui” [Mat. 25, 41], dar nu pomeneste cum a luat fiintă. Nu ni se povesteste amănuntit nici despre îngeri, nici despre căderea lor; există doar scurte referiri ici-colo. Este vădit că acestea s-au petrecut înainte de aparitia sarpelui din Cartea Facerii.
Mai sunt alte întrebări ? Este greu de înteles acest concept despre un lucru care nu e nici cu totul material, nici cu totul duhovnicesc ?
STUDENT: Suntem foarte obisnuiti să gândim dualisdc: materialul in opozitie cu spiritualul.
Părintele SERAFIM: Asa este. în veacul viitor vom avea trupuri, dar vor fi trupuri duhovnicesti. Va fi un tărâm asemănător cu Raiul de la început, desi Raiul era mai „grosier”, adică relativ material. Tărâmul viitor va fi un sălas duhovnicesc, dar în acelasi timp în el vor exista trupuri
[Sf. Simeon Noul Teolog scrie despre zidirea reînnoită din veacul viitor: „Toate vor fi mai presus de cuvânt, ca unele ce vor întrece toată gândirea, iar fiind duhovnicesti si dumnezeiesti, se vor uni cu cele inteligibile si se vor face un alt Rai inteligibil si un Ierusalim ceresc, asemănat si unit cu cele ceresti, si o mostenire neclintită a fiilor lui Dumnezeu” (Discursuri teologice si etice, ed. cit., p. 130). (n. ed.)]
Care a fost primul exemplu de astfel de trup ?
STUDENT: Hristos înviat.
Părintele SERAFIM: Da – trupul înviat al lui Hristos, care putea trece prin usi închise si prin ziduri. Putea arăta că mănâncă, desi El nu avea nevoie să mănânce; El avea rani ce puteau fi atinse, dar arăta asa de diferit, încât ucenicii nu L-au recunoscut atunci când L-au văzut. Este o stare foarte tainică, totusi tine de trup.
STUDENT: Dacă Adam si Eva nu ar fi căzut, ar fi putut Adam să înainteze până la starea desăvârsirii fară Hristos ?
Părintele SERAFIM: Teoretic poti gândi si asa. E o altă problemă faptul dacă Hristos ar fi venit oricum. Dumnezeu stia ce voia să facă de mai înainte si stia cum se vor petrece lucrurile. Si lucrurile erau astfel, încât Hristos a venit. Dar nu ar fi fost nevoie ca El să vină să ne mântuiască dacă Adam nu ar fi păcătuit.
Desigur, sunt lucruri foarte adanci. Mai târziu voi cita câteva dintre slujbele ce vorbesc despre aceste lucruri. Teologia Bisericii ni se dă necontenit în slujbe, fiindcă ea ne face să ne amintim de unde venim si încotro mergem.
Din cursul despre Cartea Facerii (1981 si 1982) – Parintele Serafim Rose
sursa: chrisalida.wordpress.com
