Învăţătura aceasta a Domnului Iisus Hristos se face spre ştiinţă tuturor oamenilor, dar nu toţi o pot primi. Cei învârtoşaţi la inimă se împotrivesc Harului Divin, pentru că Dumnezeu a lăsat omului libertatea alegerii sale. Sfântul Apostol Petru ne spune că au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între noi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare, şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor o grabnică pieire (cf. II Pt 2, 1). Mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită (v. 2).
În faţa omenirii străluceşte „adevărul unic şi mântu-itor”, dar Dumnezeu a îngăduit şi răul; iar omul este liber să aleagă: fericirea sau pierzarea. Mulţimea de oameni alege răul, pentru că „dumnezeul veacului acestuia – diavolul – a orbit minţile necredincioase, ca să nu le lumineze lumina Bibliei Slavei lui Hristos-Domnul, Care este Chipul lui Dumnezeu (cf. II Cor 4, 3-4) şi minţile lor s-au învârtoşat (cf. II Cor 3, 14); nu toţi s-au supus Evangheliei. „Unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenie” (II Cor 3, 17).
Nimeni nu poate să vină la Hristos-Domnul până nu iese din sfera păcatului, a gândirii deşarte, ca să fie atras de puterea divină (cf. In 6, 44). De aceea Mântuitorul a spus că nimeni nu poate să vină la El dacă nu-i este dat de la Tatăl (v. 65). Dumnezeu este Domn şi Stăpân. Şi acest „este” satana şi discipolii lui se luptă să-l scoată din mintea şi conştiinţa oamenilor, ca să facă răul, să se îndepărteze tot mai mult de Hristos, Care vrea să-i ducă la fericire şi le orbeşte ochii sufletului cu îndreptare prin legea lor proprie, în afara Harului Divin (cf. Gal 5, 4), să nu nădăjduiască în îndreptarea din credinţă, să nu aştepte în Duhul prin Hristos-Domnul slava promisă. Căci în Hristos-Iisus ceea ce poate ceva este credinţa lucrătoare prin iubire.
Dar necredinţa necredincioşilor nu schimbă cu nimic hotărârea lui Dumnezeu. El a făcut pace prin Sângele Fiului Său celor ce doresc pacea. Pe cei dispreţuitori ai bogăţiei Lui, ai îngăduinţei şi ai îndelungii Lui răbdări bunătatea fără de margini a lui Dumnezeu îi îndeamnă la pocăinţă (cf. Rom 2, 4).
Învârtoşarea inimii nepocăite îşi adună mânie dumne-zeiască asupra sa pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei Judecăţi a lui Dumnezeu (cf. Rom 2, 5), care va fi fiecăruia după fapta sa. Va da viaţa veşnică celor care, prin stăruinţă în fapte bune, caută mărire la Dumnezeu, cinste şi nestricăciune. Şi va da mânie şi urgie iubitorilor de ceartă, care caută cearta cu Dumnezeu, cu Cuvântul Său, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii (v. 6-8). Cea mai de seamă vrednicie a Sfântului Cuvânt este de a curăţi sufletele, a le sfinţi prin har, a le supune ascultării de adevăr, a le conduce spre nefăţarnică iubire de fraţi, spre iubirea din inimă, spre iubirea fierbinte şi stăruitoare, spre naşterea din nou, a doua oară, din sămânţă nestricăcioasă prin Cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi care rămâne în veac (cf. I Pt 1, 22-23; I In 1, 12-14).
Biserica din casa ta / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011
