Catehism

ÎNVĂŢĂTURILE SFÂNTULUI GRIGORIE REFERITOARE LA PREA CURATA FECIOARĂ

Într-un capitol atât de restrâns nu este uşor să prezinţi învă­ţăturile Sfântului Grigorie Palama despre Prea Curata Fecioară. Oricum, vom înfăţişa elementele de bază ale acestei teologii aşa cum sunt ele prezentate în predicile sale cu ocazia diferitelor praznice închinate Maicii Domnului. îl cunoaştem pe Sfântul Grigorie îndeobşte ca pe un dascăl al rugăciunii şi ca pe un teolog al Harului dumnezeiesc, întrucât aproape întreaga sa viaţă şi-a închinat-o analizării învăţăturilor Bisericii referitoare la esenţa necreată şi la energiile necreate ale lui Dumnezeu, precum şi despre participarea Harului la procesul de îndumnezeire. în cele ce urmează ne vom opri asupra învăţăturilor fundamentale referitoare la Prea Curata Fecioară.

 

  1. a) Naşterea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu

în predica sa cu privire la Naşterea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Grigorie Palama prezintă şi teologia Bisericii referitoare la căsătoria ortodoxă.

Explicând sensul praznicului, el spune că acesta este cel dintâi praznic al reînnoirii omului, şi tocmai de aceea este şi primul praznic al anului bisericesc, care începe la 1 Septembrie”. Timpul scurs pe parcursul unui an exprimă viaţa omului şi a întregii lumi, iar acest timp devine şi mântuitor atunci când el se îmbină cu evenimente fixate prin dumnezeiasca iconomie. Naş­terea Prea Curatei Fecioare reprezintă începutul mântuirii omului. Prea Curata Fecioară, care s-a născut în familia binecu­noscută a Sfinţilor Părinţi loachim şi Ana, este împodobită cu nu­meroase epitete care exprimă, în acelaşi timp, marea lucrare pe care a realizat-o prin a deveni Maică a Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu. Prea Curata Fecioară este „lume nouă, rai ales, carte minunată, cort duhovnicesc şi leagăn al lui Dumnezeu, adevăr pământesc, mult slăvită mlădiţă a lui lesei'”2. Ştim, din Tradiţia Ortodoxă, că Prea Curata Fecioară a fost vlăstarul unor părinţi cucernici care au trăit o viaţă duhovnicească şi au dobândit-o prin rugăciune, înfrânare şi post. Sfântul Grigorie Palama dă o mare importanţă acestui lucru. El spune că înţeleptul loachim a plecat în pustie pentru a posti şi a se ruga ca să devină tată. El s-a întors acasă doar atunci când a fost anunţat că va avea un copil. Ana, în acelaşi gând cu soţul ei, s-a retras în cea mai apropiată grădină „şi cu inimă frântă plângea şi se smerea dinaintea Domnului”. Domnul le-a ascultat rugăciunea şi le-a dăruit o fetiţă, cea mai minunată dintre toate minunile care au avut loc vreodată, această naştere primită în dar de Ja Creatorul a toată zidirea, care a îndumnezeit firea omenească şi a adus cerul pe pământ, care L-a făcut pe Fiul omului Dumnezeu şi pe Fiul lui Dumnezeu om…””. Prea Curata Fecioară este vlăstarul unor sfinţi părinţi, care au trăit într-o severă asceză şi rugăciune, şi au dobândit-o prin post şi rugăciune. Sfântul Grigorie Palama spune că doar Prea Curata Fecioară şi nimeni altcineva, a locuit în Sfânta Sfintelor, aşa încât era firesc „ca nici înainte şi nici după şederea ei acolo, să fi fost acel pântece matern purtător al sămânţei bărbăteşti”14. Noi toţi trebuie să cinstim cum se cuvine Naşterea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu – atât monahi, cât şi mireni căsătoriţi, bogaţi, dregători şi săraci, şi, în general, toţi creştinii.

Noi toţi ar trebui să aducem ofrande în dar Prea Curatei Fecioare „în curăţie trupească, prin înfrânare şi rugăciune”. Postul şi rugăciunea unite cu credincioşia i-au învrednicit pe Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana de a deveni părinţii Prea Curatei Fecioare, alese cu adevărat cinstite şi sfinte vase ale lui Dumnezeu”15.

  1. b) Intrarea în Biserică a Prea Curatei Fecioare

Conform tradiţiei Bisericii, Prea Curata Fecioară a petrecut trei ani în Templu şi a intrat în Sfânta Sfintelor unde Marele Arhiereu intra doar o dată în an, şi a stat acolo până în anul logodnei cu Iosif.

Sfântul Grigorie Palama a închinat două predici praznicului Intrării în Biserică, în care el descrie şederea ei în Templu şi felul de viaţă pe care l-a urmat pentru a ajunge la îndumnezeire cu aju­torul Harului divin. Aceste omilii sunt de o mare frumuseţe, iar cea de-a doua cuprinde numeroase elemente cu caracter teologic şi reprezintă baza vieţii isihaste. Importanţa acestei predici se sprijină pe următoarele puncte forte. Mai întâi, ea înfăţişează întreaga măreţie a Prea Curatei noastre Fecioare, pe care toate neamurile o aşteptau. Mai apoi, ea înfăţişsează marea dragoste a Sfântului Grigorie Palama faţă de ea. în al treilea rând, este descris mijlocul prin care se poate ajunge la îndumnezeire, iar acesta este modul de viaţă isihast. în al patrulea rând, dimpreună cu descrierea isihasmului, este prezentată şi viaţa unui adevărat părinte aghiorit care practică isihasmul, precum şi experienţa personală a Sfântului Grigorie Palama. Este uimitor faptul că metoda folosită de Prea Curata Fecioară pentru a ajunge la în­dumnezeire se păstrează până în zilele noastre în Sfântul Munte şi este practicată de adevăraţii părinţi aghioriţi. Se pare, mai apoi, că isihasmul reprezintă adevărata viaţă ortodoxă, care este dife­rită de orice alte practici „religioase” şi reprezintă însăşi esenţa Tradiţiei Ortodoxe.

La începutul omiliei sale Sfântul Grigorie Palama explică motivul pentru care a scris-o. El nu putea proceda altfel pentru a-şi împlini dorul faţă de ea, nevoile sale duhovniceşti, dar şi pentru a-şi mărturisi bucuria sa pentru darurile primite de la ea.

De aceea o preamăreşte16. El mărturiseşte că darurile pe care le-a primit de la Dumnezeu s-au datorat mijlocirii sale. Prea Curata Fecioară a trăit în Sfânta Sfintelor ca în rai. Şi nu numai locul era binecuvântat, dar şi felul ei de viaţă sfânt era cu totul nepătimaş. Pentru că nu e suficient să trăieşti în locuri sfinte, ci trebuie să trăieşti cu adevărat înlăuntrul tău viaţa isihastă. El scrie: „Ea a dus o viaţă ascetică, lipsită de griji, fără de necazuri, nepătimaşă, deasupra plăcerilor care nu sunt lipsite de dureri, doar pentru Dumnezeu, văzută doar de Dumnezeu, hrănită de El, întărită de El… iar ea avea privirea aţintită doar către Dumnezeu, se hrănea cu El, într-o deplină credincioşie”17.

Oricine a vizitat Sfântul Munte şi, mai ales, i-a vizitat pe Părinţii care trăiesc în pustie şi în locuri retrase, poate înţelege că prin descrierea vieţii trăite de Prea Curata Fecioară în Templu, Sfântul Grigorie Palama îşi descrie, de fapt, propria sa viaţă. In plus, acest lucru este firesc, întrucât Părinţii aghioriţi isihaşti sunt conştienţi de faptul că ei o imită pe Prea Curata Fecioară şi trăiesc după propriul ei mod de vieţuire. Sfinţii seamănă între ei prin modul de viaţă pe care-1 trăiesc pentru a ajunge la îndumne-zeire, unirea cu Dumnezeul Treimic.

Conform învăţăturilor Sfântului Grigorie Palama, Prea Cura­ta Fecioară, plină de înţelepciune cum era „şi-a încordat toate puterile sufleteşti pentru a descoperi mijlocul de a se uni cu Dumnezeu”. Sfântul Grigorie numeşte această unire o dragoste sfântă şi dumnezeiască. în încercările făcute de ea, Prea Curata Fecioară a înţeles că unirea cu Dumnezeu nu poate fi atinsă prin intermediul simţurilor, imaginaţiei, filosofiei sau al raţiunii. Acestea formează aşa-numitele forţe subconştiente ale sufletului şi nu-1 îndreaptă pe om spre Dumnezeu.

Această comuniune se lucrează doar prin minte. Dacă îţi îndrepţi în întregime mintea către Dumnezeu, poţi ajunge la mult dorita unire18.

Când mintea se depărtează de la Dumnezeu şi rătăceşte în căutarea lucrurilor legate de simţuri, nu e bine, iar acest lucru reprezintă boala omului.

E nevoie ca mai întâi să fie vindecată mintea: să fie eliberată din sclavia faţă de lucrurile create şi de toate senzaţiile legate de acestea. Trebuiesc uitate lucrurile de jos, îndepărtarea tuturor conceptelor, iar mai apoi iniţierea în cele de Sus. Aceasta se numeşte isihia minţii, sau „calea isihiei”, ori „sfânta isihie”.

Prin ajungerea la sănătatea sufletească prin sfânta isihie, omul ajunge la vederea lui Dumnezeu, prin care el este „îndum­nezeit”. „Folosind această metodă suntem eliberaţi de lucrurile de jos şi ne întoarcem către Dumnezeu”19.

Prea Curata Fecioară a folosit sigur aceeaşi metodă, conform spuselor Sfântului Grigorie Palama, iar în Sfânta Sfintelor ea a ajuns la îndumnezeirea prin Har şi a devenit hotar între necreat şi creat. Desigur, acest lucru nu s-a întâmplat într-un mod abstract. Nu este o chestiune de ascensiune abstractă care a avut loc în sens filosofic sau budist, ci prin metoda folosită de către toţi sfinţii, atât a celor din Vechiul, cât şi din Noul Testament. Prea Curata Fecioară s-a eliberat mai întâi de orice legătură materială, s-a înălţat deasupra iubirii faţă de trup, adică eliberarea de dorirea oricărui obiect material şi a oricărei plăceri, şi apoi „şi-a îndreptat mintea spre sine însăşi prin atenţie şi prin rugăciune neîncetată”20. în acest fel Prea Curata Fecioară a fost binecuvân­tată de Dumnezeu prin contemplarea Lui şi astfel „a putut vedea slava lui Dumnezeu şi s-a concentrat cu totul spre Harul divin”. Şi, desigur, acest lucru nu s-ar fi putut întâmpla doar prin propri­ile ei lupte, ci şi cu ajutorul energiilor Harului divin, întrucât nimeni nu poate ajunge la unirea cu Dumnezeu doar prin propriul său efort omenesc21. De aceea, noi nu ne ocupăm cu o situaţie abstractă, cu practici sau meditaţii de tip oriental, ci cu starea de sănătate sufletească, întrucât e vorba de rugăciune, venirea Harului, unirea cu Dumnezeul cel în Persoană.

Este limpede din această analiză a praznicului Intrării în Bise­rică a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi din metoda folosită de Prea Curata Fecioară de a ajunge la îndumnezeirea prin Har, că aceasta reprezintă mai ales o descriere a modului de viaţă ortodox pentru mântuire, dar şi modul de viaţă isihast aghiorit. Şi astăzi adevăraţii părinţi aghioriţi trăiesc în acelaşi fel şi, de aceea, se simt a fi copiii Prea Curatei Fecioare. Nu este doar o chestiune de a sta într-un anume loc, ci de a trăi acelaşi mod de viaţă.

  1. c) Bunavestire

În Sfânta Sfintelor Prea Curata Fecioară a ajuns la îndumne-zeire cu ajutorul Harului şi a devenit sălaş al Dumnezeului Celui viu. Plină de har, îndumnezeită, ea s-a făcut vrednică de a fi Maică a lui Hristos. în omilia de la Bunavestire a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Grigorie Palama expune câteva semne distinctive care pot fi preamărite în persoana Celei mai curate Maici.

După căderea lui Adam şi moştenirea consecinţelor căderii, care se identifică după Tradiţia Ortodoxă cu îmbolnăvirea firii omeneşti, Dumnezeu, în marea sa iubire de oameni, S-a pogorât din ceruri „şi îmbrăcând firea noastră omenească dintr-o Sfântă Fecioară, a reînnoit-o şi a readus-o, sau mai bine spus, a înălţat-o la covârşitoarea înălţime dumnezeiască şi cerească”22.

Numele Fecioarei era Mariam. Cuvântul Mariam înseamnă Doamnă. De aceea, Prea Curata Fecioară a fost cu adevărat Doamnă şi Stăpână a noastră, a tuturor. Sfântul Grigorie Palama analizează toate sensurile acestei trăsături specifice Prea Curatei Fecioare. Ea este numită Doamnă, aflându-se Fecioară, pentru absoluta certitudine a fecioriei sale, pentru viaţa sa transfigurată şi înţeleaptă, viaţă cu totul sfântă şi curată. Ea era fecioară pentru că avea fecioria atât în suflet, cât şi în trup. Ca atare, Prea Curata Fecioară e numită Doamnă ca „cea care stăpâneşte peste toatre lucrurile, atât prin conceperea prin fire în stare de feciorie, cât şi prin dumnezeiasca naştere a Stăpânului a toată făptura văzută şi nevăzută”. Prin urmare, ea este numită Doamnă pentru că ea „este izvorul şi rădăcina eliberării neamului omenesc din sclavia păcatului”23.

Arhanghelul Gavriil o numeşte „ceea ce eşti plină de har” şi, în acelaşi timp, îi binevesteşte: „Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Prea înalt te va umbri” (Luca 1,35). El o numeşte plină de har, întrucât ea era cu adevărat sfântă. Dar ea va primi şi pe Duhul Sfânt „puterea Celui Prea înalt te va umbri”24.

Puterea Celui Prea înalt o va umbri pentru a o întări şi pentru a pregăti umanitatea în vederea sfinţirii,, „de aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”. La sfârşi­tul omiliei cu privire la Bunavestire a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, Sfântul Grigorie o preamăreşte într-o manieră cu adevărat dumnezeiască. Printre altele, el spune că această Maică Fecioară „se află la limita dintre firea creată şi cea necreată”. Toţi cei ce-L cunosc pe Dumnezeu, ştiu că ea este locaş al Celui ne­cuprins şi că „ea va fi preamărită de toţi cei ce-L preamăresc pe Dumnezeu”. Prea Curata Fecioară este ajutor al celor de dina­intea ei, acoperământ şi ajutor al celor de după ea şi purtătoare a veşnicelor binecuvântări. Ea este ipostasul proorocilor, izvorul nesecat al Apostolilor, temelia mucenicilor, profesiunea de credinţă a dascălilor.

Ea este slava celor de pe pământ, bucuria cerurilor, podoaba întregii creaţii. Ea este începătoarea şi izvorul şi rădăcina nădejdii care ne aşteaptă în ceruri25.

  1. d) Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu şi învierea lui Hristos

În omilia Sfântului Grigorie Palama la Duminica Mironosi­ţelor, analizând sfintele texte ale Sfintei Scripturi, după ce face multe judecăţi de valoare, el încheie trăgând concluzia că Prea Curata Fecioară l-a văzut pe Hristos cel înălţat şi, cu adevărat, L-a văzut înaintea celorlalte femei şi numai ea singură s-a învrednicit să-I îmbrăţişeze picioarele. Dar, haideţi să privim mai analitic aceste învăţături.

Mironosiţele L-au urmat pe Hristos împreună „cu Maica Domnului” şi au rămas împreună cu ea pregătindu-se să ungă Trupul lui Hristos cu mirodenii.

După Sfântul Marcu Evanghelistul, Măria Magdalena şi cealaltă Mărie au stat dinaintea mormântului şi au urmărit pune­rea în mormânt al lui Hristos. Cuvintele „cealaltă Mărie” semni­fică „Maica lui Dumnezeu însuşi, cu certitudine”. Prea Curata Fecioară mai era numită Măria, mama lui Iosi, copil al lui Iosif, logodnicul ei, născut din căsătoria acestuia cu o altă femeie26.

După afirmaţiile Sfântului Grigorie Palama, Prea Curata Fe­cioară a fost prima care a venit la mormânt cu Măria Magdalena.

„Mai întâi Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu a sosit la mor­mântul Fiului lui Dumnezeu…”. Cealaltă Mărie „era Maica Domnului cu siguranţă”27. Toate celelalte mironosiţe s-au dus la mormânt după cutremurarea pământului şi fuga oştenilor de pază, şi, de aceea, au aflat mormântul deschis şi piatra rostogolită de pe mormânt…

Oricum „Maica Fecioară era prezentă în momentul cutremu­rării pământului, când piatra s-a rostogolit şi mormântul s-a des­chis, iar ostaşii de pază erau de faţă”. Ostaşii au fugit după cutre­murare, „dar Maica lui Dumnezeu era uimită de acea privelişte de dinaintea ochilor ei”. în acelaşi timp, Sfântul Grigorie Palama ne spune că mormântul purtător de viaţă era deschis pentru Maica Domnului, iar, mai târziu, tot pentru ea îngerul Domnului a stră­lucit ca fulgerul, deoarece pentru Prea Curata Fecioară şi prin ea toate lucrurile cele bune s-au aflat28. După învăţăturile Sfântului Grigorie, acest înger era Arhanghelul Gavriil, cel ce i-a spus la Bunavestire: „Nu te teme, Mărie, căci ai aflat har la Dumnezeu” (Luca 1,30). îndată ce el a văzut-o alergând la mormânt, şi el s-a grăbit s-o anunţe de învierea Fiului său.

Femeile care alergau de la mormânt fură cuprinse de teamă şi de o mare bucurie. Sfântul Grigorie Palama ne spune că teama le cuprinsese pe celelalte femei şi pe Măria Magdalena, în vreme ce bucuria îi aparţinea doar Maicii Domnului „pentru că ea a înţeles cuvintele îngerului şi s-a luminat în întregime, fiind cornplet curăţită şi dumnezeieşte mângâiată, şi prin toate aceste lucruri ea a aflat adevărul şi a crezut în spusele arhanghelului, deoarece de multă vreme ea îi dădea crezare pentru faptele sale”29. Prea Curata Fecioară a fost mângâiată, a fost complet curăţită şi a ajuns la îndumnezeire, l-a văzut şi pe Arhanghelul Gavriil şi a fost încredinţată de adevărul cuvintelor sale, şi, de aceea, şi acum s-a învrednicit de această mare bucurie.

O dată ce a aflat despre învierea lui Hristos de la Arhanghe­lul Gavriil, Prea Curata Fecioară „împreună cu celelalte femei” se întoarse la casa ei. Apoi Hristos îşi făcu apariţia şi le spuse „Bucuraţi-vă”. Sfântul Evanghelist Matei spune: „Iar ele, apropi-indu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat” (Matei 28,9). Sfântul Grigorie Palama spune că îndată ce Prea Curata Fecioară, singură între toate celelalte femei, a înţeles cuvintele arhanghelului, la fel a fost şi prima dintre femei „care L-a văzut pe Cel ce se înălţa la Ceruri, şi a fost prima care a căzut la pământ şi l-a cuprins picioarele, devenind apostol al Său printre Apostoli”30.

Măria Magdalena nu se afla cu Maica Domnului, când Domnul a întâmpinat-o. Aceasta se vede mai întâi în urma faptu­lui că atunci când Măria Magdalena tocmai îl întâlnise pe Sfântul Apostol Petru, ea îi zise: „că L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus”, mai apoi, după faptul că ea se tânguia pentru că credea că ei îl luaseră pe Domnul, că nu L-a cunoscut şi că Hristos Domnul nu a lăsat-o să se atingă de El31.

Aşadar, Pururea Fecioara Măria a fost prima care a ajuns la mormânt şi prima care a primit ştirea învierii. Apoi se duse şi la celelalte mironosiţe32.

Sfântul Grigorie Palama foloseşte toate aceste lucruri pentru a interpreta evenimentele relatate de către evanghelişti. Dar, adaugă faptul că Prea Curata Fecioară a fost prima care L-a văzut pe Hristos Cel înviat, a fost învrednicită de cuvintele Fiului ei ca martoră a dumnezeiescului eveniment, L-a atins cu propriile-i mâini „întrucât a fost considerată vrednică de aceasta, dreaptă şi sfântă”. Deoarece, pe de o parte, nu putem crede că toate celelal­te femei s-au dus la mormânt, iar Maica Sa nu şi nici faptul că Hristos le-a făcut bucuria apariţiei Sale dumnezeieşti tuturor celorlalţi mai întâi şi nu Maicii Sale. De aceea, era atât corect, cât şi pe bună dreptate, ca prima Sa apariţie să fie dinaintea Prea Curatei Maicii Sale33.

Dar, se pune întrebarea de ce nu vorbesc evangheliştii limpe­de, şi scriu într-o manieră voalată. în ceea ce priveşte acest fapt Sfântul Grigorie ne arată că evangheliştii nu au făcut referiri la acest lucru în mod deschis „nedorind s-o aducă pe Maică drept mărturie, ca nu cumva să li se ofere necredincioşilor motiv de suspiciune”34. Exista posibilitatea ca necredincioşii, îndată ce ar fi aflat că Maica Domnului L-a văzut mai întâi, să se poată îndoi de înviere. Sfântul Grigorie spune că acum nu mai e cazul să ne temem de aceasta, pentru că, oricum, aceste lucruri sunt spuse celor ce cred35.

  1. e) Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu

După învierea şi înălţarea lui Hristos la Ceruri, Prea Curata Fecioară a rămas mângâierea şi odihna întregii Biserici. Ea se află în mijlocul Bisericii, oferindu-şi ajutorul tuturor. Sfântul Grigorie Palama menţionează trei mari virtuţi şi ajutorări aduse nouă de către Prea Curata Fecioară.

Mai întâi, slava sa, care o acoperise prin Naşterea Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, era „egalată de cea mai aspră asceză”. Pe lângă marele har de care era acoperită Prea Curata Fecioară, ea continuă practicarea unei severe asceze după înălţarea lui Hristos. Mai apoi, ea se roagă pentru întreaga lume şi ne ajută în feluritele noastre nevoi. în al treilea rând, Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu a fost susţinătoarea şi mângâietoarea Sfinţilor

Apostoli care predicau Evanghelia la toată făptura. Acest aspect al ajutorării tuturor celor ce i-1 cer, oferit de Prea Curata Fecioară este foarte important, şi, în mod obişnuit, nu este amintit. Este evident faptul că liniştea şi tăcerea pe care Prea Sfânta Fecioară şi le-au impus în viaţa ulterioară a Bisericii au reprezentat un sprijin pentru „acţiunea” duhovnicească şi pentru predicarea Evangheliilor.  Sfântul Grigorie scrie:  „iar prin sfaturile şi îndemnurile oferite propovăduitorilor Domnului, care umblau pretutindeni, ea s-a dovedit a fi sprijin şi mângâiere pentru toţi, fiind auzită şi văzută şi colaborând în orice fel cu propovăduitorii Evangheliei”36.

Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu este binecunoscută. Adormirea ei a fost plină de slavă, aşa precum i-a fost şi viaţa, întrucât sfârşitul vieţii fiecărui om este pe măsura slavei vieţii sale pământeşti.

La începutul predicii referitoare la Adormirea Prea Curatei Fecioare, Sfântul Grigorie Palama spune că, mai presus de orice, se simte obligat şi-i face plăcere să afirme cu tărie întregii Biserici măreţia Pururea Fecioarei Măria, Maica Domnului37. Iar apoi subliniază faptul că dacă moartea sfinţilor este slăvită, iar cei drepţi trebuie cinstiţi aşa cum se cuvine, cu atât mai mult acest lucru trebuie împlinit în ceea ce o priveşte pe Prea Curata Fecioară, care este Sfântă între Sfinţi şi prin care vine sfinţenia către cei cu viaţă curată şi sfântă38. Dar, vorbind despre Adormi­rea Maicii Domnului, el o numeşte şi de viaţă dătătoare, „… prăz-nuind astăzi Sfânta Sa Adormire cea de viaţă purtătoare”39. Adormirea ei poartă în sine viaţa cea adevărată, mutându-şi viaţa sa pământească la cele cereşti şi veşnice40.

Această Adormire reprezintă învierea şi înălţarea la Cele Sfinte a trupului Prea Curatei Fecioare. După învăţăturile Sfân­tului Grigorie Palama, precum şi ale altor sfinţi, noi prăznuim nu numai înălţarea la cer a Sufletului Prea Curatei Fecioare, ci şi a trupului ei. El scrie că Prea Curata Fecioară s-a dus la cele Cereşti în „împărăţia lui Dumnezeu ce i se cuvenea” şi şi-a luat locul de-a dreapta împăratului Slavei, înveşmântată „în veşmin­tele brodate, ţesute cu aur”. „Veşmântul ţesut cu aur” semnifică „acel trup sfinţit”, iar „brodat” ne arată faptul că acesta era împodobit cu „toate virtuţile posibile”.

Aşadar, ea s-a înălţat la Ceruri cu trupul şi este singura care se află în cereştile locaşuri, cu trupul, alături de Fiul ei. Explicând aceste lucruri, el spune că mormântul şi moartea nu au putut purta trupul ei cel de viaţă dătător şi purtător de viaţă, care este un sălaş ales şi îndrăgit al cerului cerurilor41. Dacă un suflet care a primit mai înainte Harul divin, se înalţă la Ceruri după ce îşi părăseşte trupul, cu atât mai mult putem afirma acest lucru despre trupul Prea Curatei Fecioare care 1-a primit în sine pe Fiul Cel Unul născut mai înainte de toţi vecii al lui Dumnezeu, care este izvorul veşnic al Harului, dar nu numai că i-a fost sălaş, ci i-a dăruit şi naştere dumnezeiască42.

Deci, vorbim de învierea şi înălţarea trupului Prea Curatei Fecioare. Adică, Prea Curata Fecioară, după învăţăturile Sfântu­lui Grigorie Palama, se află în ceruri, cu trupul ei. Cu adevărat scrie Sfântul: „De aceea, trupul de viaţă dătător este pe drept cuvânt slăvit cu aceeaşi slavă vrednică de Dumnezeu, dimpreună cu Cel Căruia I-a dat născare după cuvântul imnului profetic, sunt împreună lăudaţi…”. La fel ca şi în cazul Fiului său, care S-a întrupat din ea, al Cărui Trup nu a putut fi dat pământului, ci a fost înviat şi înălţat, la fel s-a întâmplat şi în cazul Prea Curatei Fecioare. „De aceea ea a fost înălţată direct din mormânt la Cereştile locaşuri”…43

Astfel, prin Adormirea sa, ea a unit Cele de Sus cu cele de jos. Iar, Prea Curata Fecioară, care I-a fost sălaş Celui ce umple toate cu Harul Său trebuie să se fi aflat deasupra tuturor lucrurilor şi s-a înălţat deasupra tuturor celor pământeşti prin virtuţile sale. Faptul că ea se află deasupra tuturor lucrurilor şi este mai mare decât sfinţii şi îngerii se observă din înălţarea trupului său la Cele Sfinte. Adică, se vede din faptul că ea s-a mutat la cele veşnice după slăvită ei Adormire şi numai ea, cu trupul, sălăşluieşte în cer împreună cu Fiul său şi Dumnezeu, şi de acolo ea revarsă din plin darurile cele mai bogate celor ce se învrednicesc de ele…”44

Aceste învăţături ale Sfântului Grigorie Palama cu privire la adormirea şi învierea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, care au avut loc cu ajutorul Harului şi al energiilor divine ale Fiului Său, reprezintă înseşi învăţăturile Bisericii.

Sfântul Nicodim Aghioritul a strâns texte ale Sfinţilor Părinţi, atât din învăţăturile, cât şi din troparele lor, precum cele ale Sfântului Cosma, ale Sfântului Andrei, Episcopul Cretei, ale Sfântului Ioan Damaschin, ale Sfântului Marcu Eugenicos, pre­cum şi alte tropare, în care putem vedea învăţăturile Bisericii referitoare la Adormirea Prea Curatei Fecioare când a avut loc înălţarea la Cer a sufletului ei, precum şi învierea şi înălţarea tru­pului ei, aşa încât Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu se află în Cer şi cu trupul45.

Cuvintele Sfântului Grigorie Palama accentuează faptul că numai ea se află cu trupul alături de Hristos în Ceruri, deşi cu­noaştem răpirea la Cer cu trupul în car de foc a Proorocului Ilie, cum ne este ea istorisită în Biblie.

Dar Sfântul Grigorie interpretează uimitor şi acest lucru. Vor­bind despre înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos şi, afirmând, mai ales, faptul că există mai multe răpiri, înălţarea Domnului este unică şi cu această ocazie se referă şi la cazul Sfântului Prooroc Ilie.

Iată ce scrie: „Dar în nici un fel nu a depăşit el hotarele at­mosferei ce înconjoară pământul, răpirea sa a fost doar o ridicare de la pământ fără a fi depăşit împrejurimile pământeşti…”46. Din această interpretare reiese clar faptul că răpirea Sfântului Prooroc Ilie a fost oarecum o transmutare, o moarte mai specială, şi, faptul că, desigur, răpit fiind cu trupul de la pământ, el nu a depăşit limitele atmosferei terestre. De aceea, doar Prea Curata Fecioară a fost înviată şi înălţată cu trupul la Cer şi este slăvită împreună cu Fiul său, ca Maică a lui Dumnezeu, prin firea sa omenească.

va urma

HIEROTHEOS, MITROPOLIT DE NAFPAKTOS
SFÂNTUL GRIGORIE PALAMA AGHIORITUL
Traducere prof. Paul Bălan
Editura BUNAVESTIRE Bacău, 2000

Lasă un răspuns