Suntem cu toţii mădulare unii altora.
Suntem cu toţii părtaşi într-o Lucrare mare, uriaşă.
Şi frăţia voastră faceţi parte din Lucrarea Oastei Domnului.
Lucrarea Oastei se întinde nu numai de la o margine a ţării la cealaltă. Sau acuma… a depăşit de mult hotarele ţării noastre. De la o margine a lumii la cealaltă. Şi (ea) se întinde şi de la anul 1923 când a început Lucrarea aceasta şi până unde o va duce Dumnezeu. Noi toţi suntem trecători. Lucrarea este de durată eternă. Avem răspundere în Faţa Lui Dumnezeu, în faţa istoriei, în faţa urmaşilor şi în faţa înaintaşilor noştri de felul cum ne încadrăm noi lucrul nostru în marea şi sfânta Lucrare a Lui Dumnezeu şi a înaintaşilor noştri, pe temelia aceasta.
Simţiţi-vă această răspundere!
Dacă vă veţi simti această răspundere, simţământul acesta de răspundere în Faţa Lui Dumnezeu, conştiinţa acestei datorii, nu vă va lăsa să lucraţi oricum. Nu vă va lăsa să mai strângeţi materiale străine: învăţături de la străini; de la potrivnici; de la dezbinători şi tulburători şi să le asezaţi în Lucrarea aceasta, stricând zidul şi tulburând Lucrarea Lui Dumnezeu.
Învăţăturile străine sunt ca nişte materiale străine care strică Faţa Lucrării Lui Dumnezeu şi deranjează zidăria şi frumuseţea acestei Lucrări. Dumnezeu ne-a lasat nouă aici un dreptar după care să umblăm. Dreptarul este învăţătura. Şi înaintaşii nostri nu ne-au lăsat în necunoştintă de acest lucru. Sfântul Cuvânt a Lui Dumnezeu ne-a fost explicat limpede şi clar.
Oricine nesocoteşte învăţăturile înaintaşilor noştri, nesocoteşte Cuvântul Lui Dumnezeu şi porunca ascultării. Aici cu noutatea, cu învăţăturile noi, cu încredinţările noi, fie ca acela care le aduce le cunoaşte sau nu le cunoaşte, fie că-şi da seama de răul pe care îl face, fie că nu-şi dă seama, el lucrează împotriva Voii Lui Dumnezeu. Şi dacă el nu-şi dă seama, cei de lîngă el trebuie să-i atragă atenţia. „Bagă de seamă: tu pui pe zidăria aceasta nişte materiale străine! Tu aduci aici lemn, fîn şi trestie în loc de aur, argint şi pietre scumpe, cum au fost cele cu care au zidit înaintaşii noştri.”
– din Strângeţi fărămiturile, vol 5, pag. 367.
Alţii fac diferite afaceri necuviincioase; îşi calcă cuvântul; nu-şi ţin legământul dat; sunt gata să facă diferite compromisuri cu păcatul pentru interese lumeşti. Şi totuşi, pretind să mărturisească şi încă printre primii, Cuvântul.
Iată din ce cauză sunt slăbiciuni şi neputinţe şi nu lucrează Duhul Sfânt în adunare şi intervin neînţelegeri şi dezbinări şi deosebiri de vederi…
Şi atunci pun vina pe versete, că versetele fac deosebirea de vederi. Nuuu!…
Cuvântul Lui Dumnezeu este curat ca aurul curăţit de şapte ori. Nici un pic de dubiu şi de echivoc, şi de neînţelegere, şi de îndoială nu-i în Cuvântul Lui Dumnezeu!
Neînţelegerea şi răul sunt în cel care nu-l trăieşte şi pretinde să-l împărtăşească şi altora. Şi atunci se ivesc deosebirile de vederi: „că… la Marcu 16, 16 scrie asa; că la Matei 28 cu 19 scrie aşa…” Şi pe urmă se ivesc tot felul de neînţelegeri şi dezbinări; diferite interpretări. Şi încep să nu mai lupte contra păcatului ci contra lucrurilor sfinte. […]
Dar acum s-au ivit învăţători „din mijlocul vostru”, cum spune Cuvântul. Şi învaţă lucruri stricăcioase, ca să-i atragă pe ucenici de partea lor. Şi nu mai luptă contra păcatului ci împotriva Crucii, împotriva Împărtăşaniei, împotriva Bisericii… vorbesc urât despre Maica Domnului… [despre] aceste adevăruri de temelie ale credinţei noastre, care au fost sfinţite şi cinstite de înaintaşii nostri de la început…
Ei s-au ridicat cu învăţături şi încredinţări străine şi vrajmaşe să lupte împotriva lucrurilor ziditoare, sănătoase şi bune şi prin care am primit noi credinţa şi prin care înaintaşii noştri şi-au dus până la capăt slujba mărturisirii lor. Şi acuma (aceştia) sunt împotriva acestor lucruri neglijând păcatul şi trăind în păcat. Pentru că trăiesc în păcate, ei nu mai lupta contra păcatului ci luptă contra lucrurilor sfinte pe care le urăsc.
– din Strângeşţi fărămiturile, vol 5 pag. 404 – 405.
