Ioan MARINI

Învățătorul Ioan Marini s-a născut la 1 martie 1908, în satul Săsciori, jud. Alba. La vârsta de 4 ani, dintr-o întâmplare nefericită, în timp ce se juca împreună cu alți copii în albia râului Sebeș, este luat de apa râului și dus de valuri pe o distanță de aproximativ 400 m. O femeie care întâmplător spăla haine în apa râului, intră în apă și salvează copilul.

Încă de la vârsta de 5 ani mergea cu bunica la biserică unde preotul îl punea să recite la Liturghie rugăciunea Tatăl nostru și Crezul. După clasa a 2-a, când a învățat să citească, spunea Apostolul.

A urmat școala primară în satul natal, Săsciori, unde avea calități deosebite la învățătură. În pauze se ocupa de colegii mai slabi la anumite materii ca să nu rămână corigenți. Directorul școlii, vâzându-l cel mai bun la învățătură, a insistat de tata să îl dea la Școala Pedagogică din Deva pentru a deveni învățător.

În 1921 se înscrie la școala din Deva, unde, încă din primii ani, s-a dovedit cel mai bun la învățătură și morală. Astfel, conducerea școlii îl numește șef de promoție.

În 1922, la fel ca la Săsciori, a început să participe la slujbele bisericești. Acolo, întâmplător, găsește ziarul Lumina Satelor tipărit la Sibiu de către preotul Iosif Trifa, venit din Munții Apuseni. Conținutul ziarului era chemarea cititorilor la pocăință, la o viață morală după învățătura Scripturii. Conținutul acestor scrieri l-au captat pe tânătul elev în mod deosebit.

1923 – Lumina Satelor, anul 2 de apariție. În articolul de fond se face o chemare la luptă a cititorilor împotriva a două păcate: beția și sudalma. Astfel, elevul Marini se abonează la ziarul Lumina Satelor, comandă o Biblie și cartea Corabia lui Noe (Predici), scrisă de preotul Iosif Trifa. Scrierile tânărului redactor l-au captat pe tânărul elev. Comparativ cu ceilalți redactori (ajutoare), acesta avea un stil nou de a scrie. Articolele lui aveau o energie deosebită, revoluționară, în ce privește viața spirituală de luptă împotriva păcatului. Preotul Iosif Trifa vorbea despre faptul că, dacă otrava alcoolului nu va fi scoasă din viața românilor, România nu va ajunge o țară civilizată, cum sunt țările din apusul Europei. Mulți eroi s-au jertfit până când au făurit România Mare. Acum se cerea o nouă lupă și alți eroi pentru scoaterea acestei țări din robia păcatului. Cu fiecare zi care trecea, articolele din ziarul preotului din Apuseni deveneau tot mai importante și mai atrăgătoare. Viitorul învățător de la școala din Deva a început să observe că se petrecea ceva în firea lui, ceva ciudat. Deși nu-l cunoștea personal pe tânărul redactor de la Sibiu, totuși parcă ceva de neînțeles îl lega de acest om, de acest păstor adevărat care într-adevăr era în stare să-și dea viața pentru oile sale.

În urma apelului lansat de preotul Iosif Trifa în ziarul Lumina Satelor, au început să se vadă roadele. Au început să sosească la redacție, din toată țara, angajamente de înrolare în lupta împotriva alcoolului și a sudalmei. Cei care își luau acest angajament se numeau ostași ai Domnului. Elevul Marini a fost printre primii care a răspuns apelului de la Sibiu. În anii următori, după apariția literaturii editate de părintele Iosif, au luat ființă primele adunări. Membrii adunării își spuneau unii altora frați. În adunări se citea foaia Lumina Satelor și din cărțile părintelui Iosif, se cânta, se făceau rugăciuni și se predica.

În 1925 tânărul Marini termină școala și primește post de învățător în Săsciori. Totodată, după indicațiile din ziarul de la Sibiu, fratele Marini înființează adunarea din Săsciori, prima adunare din județ. Tânărul învățător primește sarcina din partea directorului școlii de a ține cursuri duminica pentru țăranii din sat în ceea ce privește lucrarea pământului, creșterea vitelor, pomicultură, viticultură etc.