Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Ispita lui Satan

Ispita lui Satan

Ispita lui Satan

Lupta Ispititorului împotriva lui Iov. Cum lucrează vrăjmaşul împotriva celor credincioşi

 Cartea lui Iov trebuie citită şi cercetată cu de-amănuntul. De ce? Pentru că în ea îl vedem pe Satana la lucru, în plin.

Iov era dat pe mâna lui Satan să-l ispitească cu toate apucăturile lui, numai de viaţa lui să nu se atingă (Iov 26). Prin urmare, în cartea lui Iov îl putem vedea pe Satana la largul său, în plin lucru, în plină luptă. Îl putem vedea cu ce fel de ispite şi apucături lucrează contra credinţei şi a celor credincioşi.

Vom vedea însă în acelaşi timp şi biruinţa pe care o câştigă cel credincios în lupta aprigă pe care o dă vrăjmaşul împotriva lui. Şi prin învăţătura şi pilda ce o putem lua, să primim îmbărbătare şi curaj. Căci tot ce a fost scris mai nainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde” (Rom. 15, 4).

Cercetând cartea lui Iov, îl vedem pe Satana concentrându-şi atacul în trei puncte.

1.  Satan se foloseşte de boala cea grea a lui Iov să trezească în el deznădejdea şi cârtirea împotriva lui Dumnezeu. Citiţi capitolul 3 din cartea lui Iov şi veţi vedea cu câtă putere lucrează Satan în punctul acesta. În dosul strigătului de deznădejde din acest capitol, era ispita lui Satan. „Blestemată să fie ziua în care m-am născut – striga Iov – şi noaptea în care s-a zis: S-a zămislit un copil de parte bărbătească… „Pentru ce dă Dumnezeu lumina vieţii celui nenorocit şi zile celor cu suflet amărât? Celor ce aşteaptă moartea şi ea nu vine şi care […] sunt plini de fericire fiindcă au găsit un mormânt?” (Iov 3, 20-22). „Aş vrea mai bine gâtuirea, mai bine moartea decât aceste oase!” (Iov 7, 15).

Precum se vede, ispita deznădejdii lucra cu putere în sufletul bietului Iov. Dar, iată, în lupta aceasta intră şi credinţa lui Iov. Bietul Iov se reculege, strigând: „Ştiu că Mântuitorul meu este viu. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi El îmi va fi binevoitor (Iov 19, 25-27).

Fraţii mei! Să grijim, căci, în examenul cel mare al încercărilor, Satana se apropie şi de noi cu ispita deznădejdii şi cârtirii împotriva lui Dumnezeu. Pe câmpul de luptă, să aruncăm atunci în faţa lui Satan toată credinţa noastră, toată încrederea şi alipirea noastră nestrămutată faţă de Dumnezeu, şi atunci Satana va rămâne bătut.

2.  Al doilea punct de atac al lui Iov e acesta: pentru a-l face pe Iov să deznădăjduiască şi să cârtească împotriva lui Dumnezeu, Satana i-i pune în faţă pe oamenii cei răi şi necredincioşi, şoptindu-i: „Uită-te, Iov, ce bine le merge celor răi şi necredincioşi!… Tu cu credinţa ta putrezeşti aici în gunoi, iar cei răi propăşesc şi se veselesc”.

Această ispită o vedem pusă cu putere în capitolul 21 din cartea lui Iov. Sub ispita lui Satan, Iov se întreabă: „Pentru ce trăiesc cei răi? Pentru ce îi vezi îmbătrânind şi sporind în putere? Sămânţa lor se întăreşte… odraslele lor propăşesc. În casele lor domneşte pacea. Nuiaua lui Dumnezeu nu vine să-i lovească… îşi petrec zilele în fericire… Veţi zice că, pentru fiii săi păstrează Dumnezeu pedeapsa, dar pe el ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă. Căci ce-i pasă lui ce va fi cu casa lui după el?” (Iov 21, 7-22)

Vedeţi cu câtă viclenie săpa şi lucra ispita lui Satan?! În faţa lui Iov, Satan punea mereu „liniştea” celor răi, ca să trezească în el cârtirea şi deznădejdea.

Bietul Iov începuse a se clătina. De aceea, prin graiul lui Ţofar, Dumnezeu îi trimite solia: „Nu ştii tu, Iov, că de mult de tot, de când a fost aşezat omul pe pământ, biruinţa celor răi a fost scurtă şi bucuria nelegiuitului numai de o clipă? Chiar dacă s-ar înălţa până la cer şi capul i-ar ajunge până la nori, el va pieri pentru totdeauna cu murdăria lui şi cei ce-l vedeau, vor zice: «Unde este?»” (Iov 4, 29 şi Ps. 37).

Fraţii mei, să grijim! În punctul acesta îşi încearcă şi azi Satana ispita faţă de cei credin­cioşi. Te simţi tare în Domnul şi tare în credinţă, iubitul meu frate? Apoi, griji, căci poate în clipa aceea Satana îi zice Domnului: Da, e uşor credinciosului cutare să se laude cu credinţa lui până când îi merge bine… dar ia dă-mi-l, Doam­­ne, pe mâna mea, pe ispita mea şi atunci se va vedea ce se va alege de credinţa lui!

Iar dacă Domnul îi îngăduie lui Satan acest examen (ca oarecând faţă de Iov), atunci încep atacurile şi ispitele cele grele. Şi, ca să te clatini, ştii ce-ţi pune Satana mai întâi sub ochi? Îţi pune necazurile ce le ai de când te-ai făcut credincios. Iar faţă de aceste necazuri îţi pune „liniştea” şi „pacea” pe care o au cei răi şi necredincioşi. „Vezi – parcă îţi şopteşte ispita lui Satan – toată lumea trăieşte în pace, numai tu cu credinţa ta ai ajuns de vrajbă şi ocară în sat”.

Este o ispită grea aceasta şi contra ei trebuie să slobozim toată credinţa noastră.

Eu mă gândesc că şi pe mine m-a urmărit Satana ani de zile cu această ispită. Îmi aduc aminte, când am căzut mai întâi în frontul Lucrării Domnului şi am plecat bolnav de moarte la Geoagiu, unul din cei mai de aproape ai mei îmi scria (ca răspuns la o scrisoare a mea, în care spuneam că mă încred în Domnul): Aşa eşti tu… tot cu Domnul în gură, „mă ajută Domnul”, „nu mă lasă Domnul”… şi iată, acum zaci acolo, şi aici acasă sunt datorii de sute de mii.

Cât m-au durut pe mine aceste cuvinte în dosul cărora era ispita lui Satan, dar Dumnezeu nu m-a lăsat.

În decursul celor paisprezece ani de frământări, boli, suferinţe, dureri, necazuri, Satana mi-a pus mereu în faţă ispita de la Iov 21. Dar, slăvit să fie Domnul! El nu m-a lăsat.

Fraţii mei! Orice încercări vor veni peste cre­dinţa şi ostăşia noastră, să ne gândim mereu la Mân­tuitorul nostru cel Scump şi la istoria lui Iov.

3.  Al treilea atac de ispită, în cartea lui Iov, se poate vedea în discuţia ce s-a dat între el şi prietenii lui.

Desigur, cei trei prieteni plecaseră la Iov cu bune intenţii, să-l mângâie. Dar, pe când au a­juns la Iov, din mângâiere, ispita făcuse mustrare şi discuţie. În loc să-l mângâie, prietenii încep să-l mustre pe Iov pentru „greşelile” lui. Căci aşa e ispita. Ea scorneşte mai întâi discuţia; iar în discuţie toarnă pe urmă şi picurul de otravă, de rău.

Iov cu prietenii lui şi azi ar mai fi – discutând; şi unde ar fi ajuns discuţia lor, dacă nu intervenea dragostea lui Dumnezeu Care i-a mustrat blând pe toţi şi i-a împăcat din nou, „iar pe Iov l-a pus Dumnezeu iarăşi în starea lui de la început” (Iov 42).

*

În Noul Testament, Iov este pus în faţa noastră ca o pildă de răbdare, pe care suntem îndemnaţi s-o urmăm. „Fraţii mei – scrie Iov – luaţi ca pildă de suferinţă şi răbdare pe proorocii care au vorbit în numele Domnului. Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzind vorbindu-se de răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare” (Iacov 5, 10-11).

Preot Iosif Trifa
Examenul lui Iov (Din şcoala suferinţei)
Editura «Oastea Domnului», Sibiu – 2001

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!