Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home ISTORIA CU BLIDUL DE LINTE

ISTORIA CU BLIDUL DE LINTE

ISTORIA CU BLIDUL DE LINTE

Imaginea de mai sus ne arată o întâmplare din Biblie pe care o cunoaştem din pruncie, de când umblam la şcoală. E chipul lui Isav din Biblie, care şi-a vândut moştenirea şi pe urmă a pierdut şi binecuvântarea, pentru… un blid de linte.

„Şi şi-a vândut Isav cu jurământ naşterea cea dintâi lui Iacov şi Iacov a dat lui Isav pâine şi friptură de linte şi a mâncat Isav şi a băut şi pe urmă s-a dus şi astfel şi-a nesocotit dreptul de întâi născut.“ (Întâia naştere, la evrei, era dreptul de moştenire, adică feciorul cel întâi născut moştenea toată averea şi ceilalţi erau slugi.) Isav şi-a vândut toată averea pentru un blid de linte. După moştenire, a pierdut apoi şi binecuvântarea. În vreme ce Isav se dusese la vânat, Iacov, ajutat de mama sa, s-a îmbrăcat în hainele fratelui său şi – prin înşelare – a luat şi binecuvântarea de la tatăl lor Isac. Pe urmă a văzut şi Isav ce a pierdut şi, „ridicându-şi glasul, plânse cu amar, zicând: «Binecuvântează-mă şi pe mine, părintele meu!»“. Dar era prea târziu. Moştenirea şi-o vânduse, iar binecuvântarea o căpătase Iacov. (Citiţi pe larg această istorie în Biblie la Facere 25, 29-34 şi cap. 27.)

Altcum înţelegeam această istorioară în pruncie, la şcoală, şi altfel o înţeleg acum. Atunci mă gândeam numai la blidul de linte, mă gândeam câte oi şi câţi berbeci a pierdut Isav pentru un blid de linte. Dar istoria are un înţeles mai adânc, e plină de o adâncă învăţătură sufletească şi pentru noi. În epistolele Apostolului Pavel am aflat eu tâlcul acestei istorioare. „Bă­gaţi de seamă – scria Apostolul Pavel evreilor – ca nimenea să nu se lipsească de darul lui Dumnezeu… să nu fie cineva curvar sau spurcat ca Isav care, pentru o mâncare, şi-a vândut naşterea sa cea dintâi. Ştiţi că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea de la tatăl său, n-a fost primit şi, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut face ca tatăl să-şi schimbe hotărârea“ (Evrei 12, 15-17). Adică Pavel zicea: băgaţi de seamă să nu fie şi între voi din aceia care îşi vând moştenirea şi binecuvântarea cerească pentru blidul de linte al patimilor şi păcatelor din această lume. Băgaţi de seamă, creştinilor, vă zic şi eu cu Apostolul Pavel: istoria lui Isav se întâmplă şi azi. Prin jertfa Crucii, Iisus Hristos ne-a făcut fiii lui Dumnezeu şi moştenitori ai împărăţiei cerurilor (Ioan 1, 12). Dar cei mai mulţi creştini – ca şi Isav din Biblie – îşi vând moştenirea vieţii de veci pentru un blid de linte, adică pentru poftele şi plăcerile, pentru patimile şi păcatele acestei lumi. „Şi a mâncat şi a băut Isav“… o dată numai. Atât a fost preţul moştenirii, cu atât şi-a vândut toată averea. E plină şi azi lumea de Isavi care îşi mănâncă şi îşi vând moştenirea vieţii de veci pentru fel de fel de pofte şi plăceri lumeşti. Aceştia sunt cei despre care a zis Apostolul Pavel că „Dumne­zeul lor este pântecele“ şi pentru acest pântece şi-au vândut moştenirea vieţii de veci. „Iată, eu tot merg spre moarte, ce‑mi mai foloseşte oare dreptul de întâia naştere?“… Aşa îşi zicea Isav înainte de a mânca din linte şi a-şi vinde moştenirea (Facere 25, 32). Aşa zic şi creştinii de azi: „Hai să bem şi să ne trăim (!) viaţa, căci ca mâine vom muri“.

Bagă de seamă, cititorule, că şi tu eşti un Isav de câte ori pentru vreo plăcere, patimă sau lăcomie lumească te lepezi de Iisus Hristos şi îţi vinzi moştenirea cea cerească.

Eu, când eram şcolar, mă miram de Isav că şi-a vândut oile şi berbecii pentru un blid de linte, dar azi nu mă mai mir de Isav, ci mă mir de creştinii de acum, care îşi vând sufletul şi moştenirea vieţii de veci pentru un blid de plăcere – sau, mai bine zis, de otravă. E mai mare nesocotinţa noastră decât a lui Isav din Biblie.

Dragă cititorule! Înaintea ta stă veşnic, de-o parte moştenirea vieţii de veci, iar de altă parte blidul de linte, adică lăcomia, plăcerile şi patimile acestei lumi. Ia seama să nu-ţi vinzi şi tu moştenirea cerească pentru un blid de linte, ca Isav. Despre Isav ne spune Biblia că pe urmă a plâns cu amar şi cu lacrimi a cerut binecuvântare, dar era prea târziu. Aşa şi păcătoşii – după ce o viaţă întreagă şi-au vândut sufletul şi viaţa de veci pentru pofte şi păcate, pe urmă, pe patul morţii, plâng, dar atunci va fi prea târziu… prea târziu…

Un om a înconjurat lumea pe jos

(şi pe urmă s-a ales cu un blid de mâncare)

În anul 1910, o societate din Austria a dat de ştire că dă două milioane acelui om care va putea dovedi că a înconjurat pământul pe jos. S-a şi aflat un neamţ care a plecat la drum şi, din 1910, până în 1919, tot haida-hai, din sat în sat, din oraş în oraş, din ţară în ţară. A plecat din Austria încolo, spre asfinţit, a trecut apoi în America, a luat America de-a latul, a trecut în Japonia, apoi din Japonia, peste Asia şi în 1919 a ajuns la Viena. Numai că a nimerit-o rău pentru că după război banii din Austria au ajuns fără valoare. Cu cele două milioane, bietul neamţ abia a putut să se îmbrace, să mănânce şi să bea o dată bine, adică a făcut cale lungă, ca să ajungă pe urmă la nimica.

Păţania neamţului este plină de învăţătură. Că şi noi, atâta alergăm, atâta ne trudim şi ne frământăm de parcă să cuprindem toată lumea. Strângem mereu averi şi bani, dar, pe când să ne punem pe odihnă şi mâncate, scade şi preţul averilor şi banilor noştri şi ne pomenim că rămânem numai cu cele patru scânduri, exact ca neamţul ce a înconjurat lumea toată şi s-a ales pe urmă cu un blid de mâncare.

Cititorule! Numai o singură valută nu scade niciodată: grija de suflet şi faptele cele bune. Ţi-ai strâns tu şi ai tu o astfel de valută care nu scade niciodată la preţ?

Căpăţâna lui Adam

– o poveste veche –

Domnul Hristos mergea odată cu ucenicii Săi pe un câmp mare şi frumos. În mijlocul câmpului zăcea pustie căpăţâna strămoşului Adam care murise de aproape 5000 de ani. Se apropie Domnul Hristos de căpăţână şi, lovind-o uşor cu toiagul, întrebă:

– Cum ţi s-a părut, Adame, viaţa lumii acesteia?

Şi căpăţâna, răspunzând, grăi:

– Aşa de scurtă ca şi cum ai intra pe o uşă şi ai ieşi pe cealaltă, slăvite Doamne!

Şi iar întrebă Domnul Hristos:

– Dar paharul morţii cum ţi s-a părut?

– Aşa de amar, că nici până azi nu mi-a mai ieşit amărăciunea lui din oasele gurii mele, răspunse din nou căpăţâna.

Briliantul mincinos

Un îmbogăţit de război (dintre cei ce şi-a făcut banii din suferinţele săracilor şi necăjiţilor), când s-a gătat războiul şi banii se ieftiniseră, s-a apucat şi şi-a băgat toţi banii în pietre scumpe. Pe un singur briliant a dat două milioane. Însă pe urmă a aflat că briliantul era fals.

Aşa se alege de toate averile strânse cu specula şi înşelăciunea, precum zice şi vorba poporului: brânza câinească, câinii o mănâncă.

Citiri şi tâlcuiri din Biblie : adânciri sufleteşti în Sfintele Scripturi / preot Iosif Trifa. – Sibiu: Oastea Domnului, 2003

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!