Lămuriri pentru ostaşii Domnului, pentru abonaţii foii «Isus Biruitorul» şi pentru toţi cititorii şi cunoscuţii mei din întreaga ţară – (publicate de Părintele Iosif Trifa în foaia «Ostaşul Domnului» – luna februarie 1935).
Aşa s-a pomenit de când e lumea. Când cineva te acuză, ai dreptul să te aperi. Numai la Sibiu s-a stricat această veche orânduială. Cu ajutorul forţei publice, Mitropolia din Sibiu mi-a oprit foaia «Isus Biruitorul». M-a oprit, cu puterea, să mai grăiesc.
Iar în vremea asta, foaia «Lumina Satelor» s-a năpustit asupra mea cu fel şi fel de acuze şi învinuiri.
Adică, cu o mână îl acuzi pe cineva, iar cu cealaltă îi astupi gura, să nu poată grăi şi să nu se poată apăra! Sunt ţinut cu căluşul în gură. Ce lucru ruşinos! Mai ales că aşa ceva se petrece în Biserică.
Silit de această ilegalitate, a trebuit să-mi caut refugiu la Bucureşti, să mă apăr de aici.
În cele ce urmează, voi arăta pe scurt frământările prin care am trecut cu mişcarea Oastei Domnului în timp de doisprezece ani. Voi lărgi apoi aceste însemnări, le voi scoate într-o carte întreagă cu titlul «ISTORIA UNEI JERTFE». Ele vor avea o covârşitoare însemnătate pentru istoria Oastei Domnului.
În căutarea unui post
În situaţia grea de preot văduv la ţară, îmi căutam, prin anii 1920-1921, un post la oraş.
Era să mă duc la Cluj într-un post pe care mi-l recomanda pr. Profesor Universitar I. Lupaş. Dar, venind la Sibiu cu prilejul unui congres, I.P.S. Sa Mitropolitul Nicolae, înţelegând că vreau să plec de la ţară, m-a chemat la Sibiu în postul de duhovnic la Academia Teologică. În acest post am venit la Sibiu în toamna anului 1921. Pe vremea aceea, eram deja un nume cunoscut şi apreciat din scrisul meu de pe la diferite ziare şi reviste. Aveam tipărită chiar şi o carte de predici «Spre Canaan». Această activitate îmi deschidea multe căi să pot ieşi la larg dintr-o parohie de munte.
Apare «Lumina Satelor»
Î.P.S. Sa, Mitropolitul Nicolae, se preocupa atunci de scoaterea unei foi populare a Mitropoliei. Spre acest scop, s-a convocat un comitet compus din vreo zece preoţi şi profesori de teologie. Între aceştia – mai la coadă – şi fără să fiu întrebat nici un cuvânt, eram şi eu. Toată chestiunea era încredinţată părintelui P. Moruşca. Sub conducerea şi administrarea sfinţiei sale, a pornit la drum foia intitulată «Lumina Satelor». Eu, fiind mai liber, figuram ca redactor al foii. Privitor la directivele acestei gazete, mie nu mi s-a încredinţat nici o misiune specială. De altcum, precum arată colecţia foii, anul I – «Lumina Satelor» era, pe atunci, mai mult un organ cu veşti politice, economice, sociale (mai târziu, şi anumite indicaţiuni politice şi confesionale).
În felul acesta a mers foia un an. Membrii comitetului s-au retras, rând pe rând, de la muncă. Şi pe urmă m-a părăsit şi părintele Moruşca. La jugul muncii, am rămas singur.
va urma
din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 1
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 1998
