Iubirea mea ridicã-ți ochii pe totdeauna dinspre jos,
e țelul tãu tot mai aproape, e cerul tãu tot mai frumos.
Despovãratã de-orice fumuri sã ieși din neguri spre mai nalt
și tot mai luminos fã-ți zborul de la un cer la celãlalt.
Topește-n marea rugãciunii ghețarii vechilor tristeți
și larg învãluie-i pe oameni cu ochii celeilalte vieți.
Acopere cu fața-ntoarsã a semenilor goliciuni
și-alege numai bucuria din tot ce-mparți și tot ce-aduni.
Când între Adevãr și Milã nu știi la care sã rãmâi
se bucurã și Adevãrul când îi deschizi la Milã-ntâi.
Când numai binecuvântare vei împãrți și tuturor
un nor de slavã luminoasã te va-nveli din ochii lor!
de Traian Dorz, din ”Meditații la Evanghelia după Ioan”, vol 3
