1 – O, dacă am iubi familia noastră, casa noastră, pe cei imediat ai noștri, mai cald și mai duios ca pe oricare alții!…
Ce rai ar deveni căminul nostru. Ce bucuroși părinții noștri. Ce binecuvântați ne-ar crește copiii!
– Și ce fericită ne-ar fi inima.
2 – O, dacă ne-am iubi frățietatea noastră mai mult ca pe oricare alta, – cât am vedea-o de frumoasă, de înzestrată, de fără cusur.
Și dacă n-am părăsi-o niciodată. Ci ne-am strădui neîncetat s-o împodobim cu și mai multe pietre scumpe, să fie ea și mai frumoasă.
Nu-i inimă mai asemănătoare cu a lui Dumnezeu, ca inima ce iubește.
3 – Toată taina păcii, armoniei și fericirii, stă în dragoste.
Unde este dragoste, acolo totul este frumos.
Numai unde este ea.
Și numai cât ține ea.
4 – Dacă felul de a vedea este curat și sănătos, tot mersul vieții este neprihănit și plin de frumusețea dragostei ascultătoare.
O, ochi ai Lucrării lui Dumnezeu, cât de frumoși trebuie să fiți voi!
Cât de curați, cât de treji, cât de sfinți!
5 – O, slujitor iubit și ales al lui Iisus Hristos! Cât de luminos trebuie să fie chipul tău, umbletul tău, statornicia și ascultarea ta.
Ca să fii vrednic de dragostea Preaiubitului tău Iisus, care nu vede nici un cusur în preaiubiții Săi!
6 – Inima Lucrării Domnului sunt cei ce alcătuiesc puterea și Lucrarea vie a Bisericii, cei ce însuflețesc și poartă adunarea Domnului.
Câtă vreme ei veghează și luptă, atâta vreme toate celelalte mădulare trăiesc, merg și vin, lucrează și se bucură.
Îndată ce ei care sunt inima, slăbesc și nu mai luptă, nu mai lucrează și nu mai veghează,întreg trupul unei biserici și al unei adunări – se ruinează și se stinge.
Viața se pierde, rodul se uscă, lumina se întunecă.
7 – Ce nepătrunsă taină este inima omului!
În ea a pus Dumnezeu puterea de viață și de simțire.
Cât inima trăiește și bate, pot fi zdrobite toate celelalte mădulare – omul trăiește. Nu-i mort.
Cât într-o lucrare duhovnicească, sunt unii vii, harnici, ostenitori și treji – toată lucrarea trăiește și biruiește.
Îndată ce aceștia slăbesc și cad – pot fi ceilalți cât de mulți, curând moare totul.
8 – Cât inima este puternică, ea ține în viață tot trupul, oricât de slăbit și de neputincioase ar fi toate părțile lui.
Dar când inima a slăbit, pot fi toate celelalte părți oricât de puternice și de sănătoase, – în zadar.
Binecuvântate sunt acele suflete pe care Dumnezeu le-a făcut inimi ale mădularelor Sale.
Cât de mult trebuie să ne rugăm pentru viața și puterea lor!
9 – În inimă este duhul Lucrării. Puterea Frățietății. Taina Credinței… (1 Tim. 3, 9).
Până inima aceasta veghează, până ce ea luptă și crede,
– totul este viu, rodnic și biruitor. În Biserică. În Frățietate. În familie.
Când sufletele acestea scumpe adorm, sau slăbesc și mor, totul se oprește, se descompune și piere.
Căci inima a murit.
10 – Inima a fost cel dintâi dintre mădulare, care a pornit la munca vieții.
Și ea se va opri cea din urmă.
Inima le trezește pe toate celelalte în fiecare dimineață, pentru că ea singură nu adoarme noaptea niciodată.
Inima lucrează alături de fiecare mădular în orice vreme, și în orice loc.
Așa sunt și așa trebuie să fie – lucrătorii din fruntea Bisericii Domnului.
11 – Toate celelalte mădulare se perindă în munca lor și își dau rând la odihnă, înlocuindu-se unele pe altele…
Numai inima nu se odihnește niciodată.
Numai pe ea nu-i nimic s-o poată înlocui și ușura.
Nu odihniți și nu vă lăsați doborâți niciodată – voi dragii noștri frați de la care și Domnul și Lucrarea Sa, așteaptă jertfe și lupte.
Pe voi n-are cine să vă înlocuiască.
12 – Seara toate mădularele se culcă și se odihnesc, reîmprospătându-și puterea prin odihna somnului…
Dar pe inimă numai rugăciunea o mângîie.
Numai Mâna Domnului o odihnește.
Numai glasul Lui îi spune: încă puțină vreme sărmană inimă, încă puțină veghere și osteneală…
Curând vei odihni și tu.
Așa vă spune azi vouă Cuvântul Sfânt. Îmbărbătați-vă și nu vă lăsați. Încă puțină vreme.
Traian Dorz, din „Săgețile biruitoare”
