”Fratele Traian a călătorit mult, a vrut să rezolve multele probleme şi niciodată n-a fost mulţumit, mulţumit să fie mai multe părţi, cum Însuşi Hristos spunea în rugăciunea de pe urmă: Mă rog ca toţi să fie una! Cum Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt sunt una, Domnul S-a rugat pentru apostolii care rămân să fie una. Sigur că şi problema Oastei este să fie una şi fratele Traian a luptat din răsputeri la această una. Dacă am avea înţelepciune, dacă am avea smerenie, dacă am avea răbdare şi dacă am avea dragostea lui Dumnezeu, aceasta s-ar putea face. (…)
Să ne oprim la marii părinţi ai Oastei Domnului şi la apostolii Oastei Domnului. Spunem de Părintele Iosif, care a fost părintele nostru, pe care, aţi văzut foarte bine, Dumnezeu l-a dezbrăcat de familie, l-a dezbrăcat de tot, ca să poată să-l pună în frunte şi să facă Lucrarea. (…)
Suntem aici la fratele Traian. S-a dezbrăcat şi el de tot şi a venit şi el în Lucrare, cum spune în cântare: N-am ştiut nici munţi, nici văi, nici lei să-mi stea în cale atunci când m-aţi chemat. Şi nu de puţine ori a fost chemat, dar nu de multe ori a şi fost ascultat, mai ales astăzi când este vremea asta a tineretului.
Aşa frumos s-a vorbit aseară de izvoare… Avem izvoarele noastre, avem învăţătura noastră unică, pot să spun, în lume. De ce ne-ar trebui alta? De ce s-aud că unii tineri vin până-ncoace, în Ardeal, să facă Şcoală Biblică, când Părintele Iosif a lămurit foarte bine orice cuvânt din Sfânta Scriptură şi fratele Traian lasă Dreptarul învăţăturii sănătoase?
Ne mai trebuie altă învăţătură? Să nu credeţi că ne mai trebuie. Le avem pe acestea şi trebuie să le trăim. (…)
Astăzi când aud pe unii spunând că a fost o apostazie până mai încoace şi că de la cultul lui încoace vine adevărul, asta nu este adevărat. Ea este şi vine de acolo, de la izvoare, şi Părintele Iosif n-a vrut să facă nimic decât să trăim învăţătura aceasta sănătoasă care este în Biserica noastră…”
fratele Toader Neagu (Pechea, Galaţi)
