Izvorât din lacrimi
şi hrănit de ele,
cântecul iubirii
şi-al durerii mele,
tu eşti jertfa mea, drag cântec
al vieţii mele!
Te-am vegheat în leagăn
zori şi zi, şi seară,
te-am plâns numai singur,
azi te cântă-o ţară,
mâine-o lume-o să te cânte,
cântec – primăvară.
Drag odor al vieţii
şi-al credinţei mele,
nalţă-te spre ceruri,
treci mai sus de ele,
pân-la Inima Iubirii,
treci mai sus de ele.
Spune-I, cântec dulce,
tainica ta şoaptă,
dorul care-L cheamă,
gândul ce-L aşteaptă,
suferinţa care plânge,
cheamă şi-L aşteaptă.
Spune-I tot, grăbeşte-L
să se-ntoarcă iară,
cântec de iubire,
scumpa mea comoară –
numai tu-I poţi spune totul,
scumpa mea comoară.
TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
