Sfântului Ioan Botezătorul i s-a tăiat capul din pricina jocului şi a beţiei. Orice lucru pe care îl iubim mai mult decât pe Dumnezeu este un idol, este o patimă, precum: fumatul, beţia şi altele. Jocurile sunt o distracţie a firii pământeşti.
Jocurile sunt de două feluri: cele făcute cu trupul şi cele făcute cu mintea (table, şah, jocurile pe calculator etc.). Dar toate sunt păcate care nasc ură şi mândrie. Cel care pierde urăşte pe cel care câştigă, iar cel care câştigă se mândreşte că el este mai tare, mai bun şi mai deştept, ca şi cum aceste calităţi nu ar veni de la Dumnezeu. În luna ianuarie 2012, la un meci de fotbal din Egipt, suporterii s-au încăierat la bătaie pe teren şi au murit 74 de oameni, iar sute au fost răniţi.
Oare, de la Dumnezeu este aceasta, când El este iubire, iar ura este de la diavolul? Toate jocurile sunt de la diavolul, zice Pravila de la Govora, pentru că ele nasc ură, mânie, mândrie, idolatrie şi pierdere de timp.
Or, Împărăţia lui Dumnezeu nu se dă unor pierde-vară, cum zice Sf. Scriptură. Un frate tânăr îmi spunea că numai jocurile de noroc sunt rele, celelalte sunt bune şi că şahul, jocurile pe calculator şi altele sunt jocuri de inteligenţă, cu mintea. Dar, oare, nu trebuie să punem şi mintea în slujba lui Dumnezeu? De ce să pierdem timpul cu ele şi cu jocurile pe calculator, când Sf. Ap. Pavel zice: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acesta, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi bine deosebi voia lui Dumnezeu” (Rom 12, 2).
Tocmai mintea cu care trebuie să cugetăm ziua şi noaptea la Legea şi Cuvântul lui Dumnezeu (Ps 1, 2), tocmai această minte ne-o ia vrăjmaşul diavol, ca să cugetăm la lucrurile lui.
De aceea şi Sf. Părinţi ai Bisericii au lăsat scris în Canoane: „Preotul care priveşte la joc să fie caterisit, iar mireanul afurisit” (Can 64). Şi Sf. Scriptură zice: „Să nu fiţi închinători la idoli, ca unii dintre ei, după cum este scris: «Poporul a şezut să mănânce şi să bea şi s-au sculat să joace»” (I Cor 10,7). Şi creştinii de astăzi îşi petrec toate sărbătorile cu mâncare, băutură şi jocuri, aşa cum a sărbătorit Irod ziua lui de naştere (Mt 14,1-11). Şi ne îndreptăţim acest păcat, zicând că aşa am apucat de la părinţii noştri. Dar Sf. Ioan Gură de Aur a scris: „Dacă este un obicei bun să se facă pururea, iar dacă este un obicei rău să se strice.
Dar noi nu vrem să stricăm obiceiurile şi datinile strămoşeşti păgâneşti, pentru că ne plac şi sunt idolii noştri, pe care îi iubim mai mult decât pe Iisus cel Răstignit, Care Şi-a dat viaţa pentru noi, ca să avem viaţă veşnică. Unii spun că unele cuvinte din Sf. Scriptură nu mai sunt actuale astăzi, căci lumea s-a schimbat. Da, s-a schimbat şi s-a stricat, ca în vremea lui Noe (Fac 6,5).
Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu s-a schimbat. El este acelaşi, ieri, azi şi în veci, cum şi Dumnezeu este Acelaşi.
Simion MERLUŞCĂ
