Anunţuri

La Adunarea de Rusalii cu dor și cu costume naționale

Slăvit să fie Domnul!

Și la Praznicul Oastei Domnului din anul acesta, la fel ca la Adunarea de Tineret pe Țară de la București, facem invitația pentru frați și surori pentru a veni înveșmîntați în costume naționale, fiecare din zona de unde provine.

La Adunarea de la București a fost un început timid în a reînvia o tradiție sănătoasă. Acum la Rusalii, la Sărbătoarea Oastei Domnului avem ocazia frumoasă de a arăta caracterul național, gîndul bun de mântuire sufletească dorit patriei noastre celei pământești și poporului nostru român:

Românii din toate unghiurile ţării se întâlnesc în Domnul; se întâlnesc ca fraţi de luptă într-o Oaste ce vrea să cucerească din nou această ţară pentru Evanghelia lui Hristos.

Când de la Nistru, până la Tisa, tot românul se va hotărî împotriva păcatelor, când din Maramureş, până la Dunăre şi Marea Neagră, tot românul se va aprinde de dorul şi de dorinţa să trăiască o viaţă după Evanghelia lui Hristos; când ţara aceasta se va umple de fronturi şi de ostaşi hotărâţi de luptă împotriva păcatelor; când vom cuceri a doua oară această ţară pentru Evanghelia lui Hristos, atunci – şi numai atunci – am asigurat pe veci viitorul acestei ţări şi al acestui Neam.

O, cum s-ar schimba, ca prin minune, stările din ţara noastră, dacă oamenii din ea s-ar hotărî pentru Iisus Hristos! Când şi miniştrii, când şi slujbaşii, când şi plugarii şi cărturarii, când şi săracii şi bogaţii, şi cei învăţaţi şi cei neînvăţaţi s-ar hotărî cu toţii să trăiască şi să lucreze aşa cum spune Evanghelia – atunci îndată s-ar face ţara noastră cea nouă un Canaan dulce şi plăcut.

Pr. Iosif Trifa – Ce este Oastea Domnului, Cap. 23 Rosturile naţionale ale Oastei Domnului

Desigur că mai presus de costumele naționale, lucrul cel mai important rămâne să ne ”aprindem de dorul și dorința de a trăi după Evanghelia lui Hristos și să venim cu acest dor la Sibiu.

La mormântul Părintelui nostru să primim putere și începem biruința împotriva păcatelor din noi înșine și apoi pe cele din afară, dar să nu uităm acasă nici costumele naționale. Măcar cu o cămașă, o ie, o năframă, purtând cu noi la Sărbătoare și pe strămoșii noștri, împreună cu credința, dragostea și smerenia noastră.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

4 Comments

  • maria neagu 1 iunie 2012

    ,,Ca si in viata primilor crestini,Oastea este opera Cincizecimii…
    Golgota a iscalit zapisul impacarii nostre cu Dumnezeu,iar Cincizecimea i-a pus pecetea Duhului Sfant. Cincizecimea a dat pe primii crestini,pe crestinii cei adevarati.
    Si acestia impreuna – apostoli si credinciosi – au format Biserica cea adevarata,Biserica cea vie,Biserica duhului Sfant”(Parintele Iosif Trifa)

    ,,Fratilor si surorilor,cand va adunati in acelasi loc,faceti totul ca sa fiti impreuna.Faceti totul ca sa fiti o inima si un gand,o invatatura si o credinta,o vorbire si o umblare.Faceti totul ca sa fiti ca fratii ,ca lucrarea, ca familia in care v-ati nascut si in care traiti,atat trupeste,cat si sufleteste.
    Caci daca te duci in acelasi loc cu fratii,dar nu esti cu ei,ci impotriva lor,
    daca porti acelasi nume cu ei, dar n-ai acelasi duh, ci un duh strain, daca faci parte din aceeasi adunare, dar n-ai aceleasi incredintari, ci altele, contra adunarii, – atunci tu esti si un tulburat si un tulburator,esti un petic strain pus pe o haina frumoasa, esti un cui strain intr-o casa linistita”.(fratele Traian Dorz)

    Doamne Dumnezeul nostru, in prag de Rusalii, Te rugam ajuta-ne pe toti care vom merge in ,,Ierusalimul Oastei”, oricum ne vom imbraca , – sa ne cercetam inima si constiinta noastra, si sa putem fi cu totii in Duhul Cincizecimii, si al Parintilor nostri. Amin.

  • vasile nica 1 iunie 2012

    Etica evanghelică a vestimentației se reflectă cu mare fidelitate din costumul național și din icoana Fecioarei Maria. Cele două paradigme sunt expresia împlinită și practică a învățăturilor biblice care fac referință la partea exterioară, la îmbrăcămintea noastră: I Petru 3,3-4; I Tim 2,9; Isaia 3,16-24, ș.a. În baza libertății morale și din pricina contextului în care trăim, nimeni nu ne impune o imitare încremenită a lor, dar cele două piscuri ne sunt tare dragi de aceea din când în când le privim cu bucurie și ne apropiem de ele după puteri.

  • Vlad 3 iunie 2012

    Suferim nespus de mult ca nu putem fi impreuna deodata in acelasi timp, atat la Parintele Iosif cat si la Fr. Traian. Adevarat ,, Ochii care nu se vad se uita,, dar tanjim de dorul dupa porumbelul cu crenguta pacii pe care scrie anul, ziua si data cand vom sarbatorii aceste sarbatori adunati toti impreuna in acelasi loc,atat la Sibiu cat si la Beius.Sa ia aminte la aceste dureri fratii de raspundere care organizeaza aceste adunari.

  • vasilica severin 5 iunie 2012

    stiu ca exista Dumnezeu si este prezent in Oastea Domnului,am cunoscut si eu candva aceasta minunata adunare, a fost cea mai luminoasa perioada din viata mea,Slavit sa fie Domnul!

Lasă un răspuns