Oastea Domnului

La cârciumă, la Iţig Leiba

„se încălzesc“ beţivii, în vreme ce acasă soţiile şi copii lor tremură de frig şi rabdă foame.

Oh! ce isprăvi cumplite face diavolul cu ajutorul alcoolului .

Cu ajutorul alcoolului, diavolul toceşte simţurile omului şi îl îndobitoceşte. Unul dintre cele mai gingaşe simţuri ale omului este legătura, este dragostea dintre soţ şi soţie, dintre tată şi copii. Este acesta un simţământ sfânt pe care Dumnezeu l-a pus în inima omului. Ce nu-i în stare să facă omul pentru soţia şi copiii lui? E în stare să-şi pună în cumpănă şi preţul vieţii sale, jertfa vieţii sale.

Cu ajutorul alcoolului, diavolul toceşte acest simţ. Beţivul bea liniştit, în vreme ce soţia lui şi copiii lui rabdă foame şi frig. Cu ajutorul alcoolului, diavolul a omorât în el simţul dragostei faţă de soţia şi copiii lui.

Chipul de alături arată o ceată de beţivi în care diavolul a tocit simţul dragostei familiare. Sus se văd cei ce beau, jos cei ce plâng. Sus, cei ce se încălzesc, jos, cei ce tremură de frig şi flămânzesc.

Jos stau cei ce plâng şi deasupra lor stau cei ce beau lacrimile lor! Oh! Ce lucru fioros poate face Satan cu ajutorul alcoolului. Un tată ajunge în ticăloasa stare să bea lacrimile soţiei şi a copiilor săi. Un tată ajunge să bea pâinea copiilor săi, să bea hainele lor, să bea sănătatea lor, să bea sângele şi viaţa lor. Oare nu este de la diavolul un astfel de lucru?

Am zis că alcoolul îl îndobitoceşte pe om. Să fiu iertat. Aici nu se potriveşte această asemănare. Toate dobitoacele îşi îngrijesc şi îşi apără cu dragoste creaturile lor şi această dragoste n-o pierd niciodată. Ştiţi dumneavoastră, dragi cititori, care dintre toate vieţuitoarele pământului ţine mai mult la fiii săi? E maimuţa. La vreme de primejdie, o maimuţă îşi apără puii săi până la ultima picătură de sânge.

O maimuţă, un dobitoc, e în stare să dea astfel de pilde de dragoste faţă de creaturile sale, în vreme ce omul, cel zidit „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu“, bea lacrimile copiilor săi, bea sănătatea lor, bea sângele lor, bea viaţa lor. Oare nu este de la diavolul un astfel de lucru?

Eu văd în fiecare Sâmbătă seara un lucru care mă face să plâng. Trecând pe aici pe lângă o cârciumă din cele 8 câte sunt pe strada unde locuiesc, văd în fiecare sâmbătă seara pe o biată femeie cu un copilaş în braţe. Cu ochii plini de lacrimi, sărmana femeie dă târcoale pe la uşa cârciumii. Umblă să-şi scoată din birt pe bărbatul ei muncitor. Umblă sărmana să mai poată scoate ceva din ceea ce rămâne de la Iţig Leiba care trage cu ochiul ca şi când ar zice: bea şi te ticăloşeşte, creştine, că eu mă îmbogăţesc de pe urma ticăloşiei tale.

Oare nu este de la diavolul acest lucru? Feriţi-vă de alcool, căci alcoolul este duhul şi lucrul diavolului!

Părintele Iosif Trifa, din  “Alcoolul duhul diavolului”

Lasă un răspuns