„După ce am poposit la mormântul Părintelui Iosif, iată-ne acum şi la mormântul fratelui nostru Ghiţă, pe care l-am cunoscut întâi la Bacău, pentru că o parte din lucrarea sa, din viaţa sa, şi-a împlinit-o acolo şi după aceea a venit la Sibiu. Ştim din viaţa sa că în tot timpul, din tinereţe, când a cunoscut Cuvântul Domnului, a fost plin de bărbăţie, plin de curaj pe calea aceasta a credinţei. Ştim de mărturisirea lui puternică încă din sălile de judecată, înainte de a fi condamnat şi de a suferi pentru Domnul împreună cu atâţia alţi fraţi şi înaintaşi. Iar această credinţă plină de curaj şi luptătoare ne-a arătat-o şi nouă atât timp cât a stat la noi, la Bacău. Şi poate mai presus de alte lucruri pe care ni le-a împărtăşit, cu care a căutat să ne îndrume pe calea credinţei, fratele Ghiţă a avut acest îndemn, a avut această conştiinţă să ne îndemne să ne apropiem cu toată inima de Biserică, de părinţii noştri. Lupta aceasta a dus-o până la sfârşit; şi lupta aceasta, aş putea spune din păcate, uneori încă se mai continuă şi acum, pentru că de multe roi auzim că aşa este specificul Oastei; într-adevăr, Oastea are specificul ei, dar niciodată Oastea nu poate fi împlinită, nu poate fi mântuitoare pentru noi dacă, într-un fel sau altul, ne îndepărtăm de Biserică, de învăţătura ei, de Tainele ei, pentru că Sfântul Duh Care S-a pogorât la Cincizecime este Cel care lucrează în toate, şi în primul şi primul rând lucrează în Tainele Bisericii şi în toate tainiţele noastre, ale fiecăruia.
Ştim, de asemenea – şi ne amintim din nou că lupte sunt mereu pe calea mântuirii, lupte sunt mereu în sânul Lucrării, sunt mereu şi în sânul Bisericii –, că fratele Ghiţă, aici, la Sibiu, a dus şi aici lupta cu aceeaşi tărie în toate frământările, cu aceeaşi bărbăţie, care, în cuvântul său şi în toate scrierile a luptat ca învăţăturile înaintaşilor să vină la noi în duhul acela în care ele au fost scrise. Şi, meditând la felul său de vieţuire şi la această zi specială, să ne gândim şi noi că Dumnezeu rânduieşte pentru fiecare o cale şi nişte talanţi pe care ni i-a încredinţat fiecăruia, pe care ni i-a dăruit fiecăruia spre înmulţire, spre mântuirea noastră. (…) Dumnezeu să-i odihnească, să-i binecuvânteze, să-i răsplătească pe toţi înaintaşii noştri şi să ne ajute pe noi să le urmăm pilda lor cu nădejde, cu mult (urmare din pg. 4) curaj, cu credinţă, spre slava Lui şi spre mântuirea noastră. Amin”
Fratele Mihai Iacobuţă (Bacău)
spicuiri din cuvântul rostit la mormântul fr. Gheorghe Precupescu la Sãrbãtoarea Cincizecimii – Sibiu, 7 iunie 2020
