La Tine vin Iisuse iar
picioarele sã-Ţi strâng
trecutul sã mi-l plâng amar
pãcatul sã mi-l plâng.
Cãci am greşit Iisuse Bun
şi-i mare vina mea
dar mii de lacrimi calde-adun
şi-Ţi cer a mi-o spãla.
Atâţia pãcãtoşi s-au strâns
de-atâţia ani mereu
stropind cu lacrimi şi cu plâns
pãcatul lor cel greu.
Iar Tu pe toţi i-ai ascultat
pe vameşi şi pe hoţi
prin Jertfa Crucii i-ai spãlat
şi i-ai iertat pe toţi.
De-aceea vin acum şi eu
picioarele sã-Ţi strâng
cãci Tu-mi cunoşti pãcatul greu
şi ştii cã eu mi-l plâng.
Spre Tine glasul mi-l îndrept
şi mila Ta o cer
o, dã-mi iertarea ce-o aştept
nu mã lãsa sã pier.
Cu-a Tale sfinte mângâieri
Tu mângâie-mã iar
şi-n viaţa plinã de dureri
revarsã-Ţi scumpul har.
Cãci Doamne cãtre Tine Sus
privirea mi-o îndrept
Te chem cu glasul stins, Iisus
şi mila Ta aştept.
Traian Dorz, din ”Cântãrile Dintâi”