20 martie – Psalmul 36, vers 7
O, Preadulcele nostru Ocrotitor Ceresc şi Adăpostul sufletelor noastre, Iisuse, Mântuitorule iubit,
ce loc plăcut şi dulce este pentru noi umbra cea odihnitoare şi binefăcătoare a aripilor Tale pline de linişte şi de pace!
Din calea furtunilor şi a valurilor care izbesc cu atâta furie din toate părţile împotriva bietelor noastre vieţi şi suflete,
cât de obosiţi, de zdrobiţi şi chinuiţi alergăm noi de atâtea ori la umbra întăritoare şi mângâietoare a aripilor Tale, Doamne!
Şi ce dulce este alinul lor,
ce întăritoare este rugăciunea,
ce odihnitoare pacea,
ce plăcută petrecerea în acest binecuvântat adăpost al aripilor Tale!
Când vrăjmaşi puternici şi mulţi se ridică împotriva vieţii noastre, ameninţând sufletele noastre,
răpind libertatea noastră,
călcând în picioare dreptul nostru,
zdrobind inimile şi familiile noastre,
batjocorind lacrimile noastre şi furându-ne bunurile —
unde am putea alerga noi, Doamne, şi unde am putea noi găsi alinare, nădejde şi putere, decât la umbra aripilor Tale?
O, dulce umbră a aripilor iubitoare şi sfinte,
câte arşiţe de durere şi suferinţă ne-ai alinat Tu, făcându-ne să putem din nou suporta focul încercării!…
De câte ori am fost în cuptoare încinse,
în flăcări arzătoare,
pe jăratec nimicitor,
dar Tu, dulce umbră, acoperindu-ne, ne-ai răcorit limba uscată,
ne-ai alinat inima zvâcnind muncită,
ne-ai astâmpărat obrajii arzând înroşiţi
şi pielea trupului usturând învineţită,
făcându-ne în stare să putem suporta mai departe (Dan. 3, 25).
O, binecuvântată şi dulce umbră a aripilor sfinte,
Care ai răcorit poporul pribegind prin dogoarea pustiei (Exod 13, 21-22)
sau pe cei trei tineri suferind dogoarea cuptorului încins (Dan. 3, 22-28),
fii binecuvântată pentru răcoarea cu care ai redus până la o temperatură dulce pentru noi flăcările care pe alţii i-au nimicit,
ajutându-ne pe noi să ieşim teferi din cuptoarele care, pe alţii mult mai tari, i-au mistuit pe totdeauna.
Un credincios povesteşte că, trecând odată printr-o pădure încinsă de flăcări, a văzut cum deasupra unui brad cuprins de foc, două păsări disperate zburau, rotindu-se prin fum şi ţipând, căci în vârful bradului era cuibuşorul cu puişorii lor.
Când au văzut că flăcările ajung la cuib, cuprinzându-l, într-o clipă, amândouă păsările s-au aruncat deodată, cu aripile desfăcute ocrotitor, peste puişorii lor, acoperindu-i şi murind pentru a-i salva pe ei…
O, Preadulcele nostru Mântuitor şi Răscumpărător, aşa ai făcut Tu pentru noi!…
O, aripile Crucii Tale, întinse pentru iertarea şi izbăvi-rea noastră!…
O, Umbră mântuitoare, Care ne-ai salvat din flăcările morţii şi iadului, ce mult ne-ai iubit Tu!…
Niciodată nu vom putea arăta îndeajuns câtă recunoştinţă Îţi datorăm noi Ţie, Care ne-ai adăpostit de urgia pedepsei pentru păcatele noastre
şi sub Care am scăpat de flăcările Judecăţii drepte a lui Dumnezeu de osânda dreaptă a neascultării noastre…
Tu, Care ne-ai mântuit de urgia şi de suferinţele meritate, cu preţul suferinţelor Tale,
cu Preţul Sângelui Tău,
cu preţul pătimirii şi ispăşirii Tale,
Preadulcele şi Iubitul nostru Mântuitor şi Dumnezeu, Iisus Hristos — fii binecuvântat!
Slavă veşnică dragostei şi milei, bunătăţii şi răbdării Tale, Care ai suferit în locul nostru şi pentru vina noastră!
Slavă veşnică iubirii Tale mari şi milei Tale răscumpărătoare a sufletelor noastre!…
O, ce dulce pace şi ce liniştitoare nădejde încurajează inimile noastre acum când stăm în dulcele adăpost al aripilor Tale puternice şi calde!
Preabunule Doamne, Te rugăm fă-ne să dorim totdeauna şi să căutăm cu toţii acest preadulce şi sfânt adăpost unde nu ne mai poate ajunge nici o ispită
şi nu ne mai poate birui nici un vrăjmaş!
Fă-ne, Doamne Iisuse, să nu uităm niciodată Preţul cel mare pe care l-ai dat Tu, pentru ca noi să putem fi izbăviţi de mânia lui Dumnezeu.
Pentru ca nu numai să-Ţi fim recunoscători că ai suferit în locul nostru,
ci şi să ne ferim cu teamă şi cu grijă să nu mai ieşim de sub aripile Tale
şi să nu mai cădem din harul Tău niciodată.
