Oastea Domnului

„Lãsați-mã s-alerg voios!…”

Ce frumoase sunt competiţiile sportive în care vezi tineri concurenţi, pretendenţi la o medalie! De la Jocurile Olimpice se inspiră Sf. Pavel, Atletul lui Hristos, şi în Epistola întâi către Corinteni (9, 24-27) şi în Epistola către Filipeni (3, 4).

Prima condiţie a unui concurent este pregătirea fizică. Câte ore de antrenamente, pe vreme bună sau rea, câtă perseverenţă până când concurentul este pregătit să participe la competiţie!… Şi nu numai… Pe lângă antrenamente, înfrânarea de la multe alimente şi băuturi neîngăduite.

Asistăm azi la un fenomen inexplicabil oamenilor, un câştig mult cu muncă puţină.

Dar aşa nu se poate! Sau dacă se poate…,este un furt, un păcat!

Dragi frăţiori şi surioare tinere, vouă mă adresez. Cât de mult citiţi voi din Sf. Scriptură, din cărţile patristice? Din cărţileOastei? Cât de mult vă rugaţi şi postiţi pentru a ajunge la „răsplata chemării de Sus”?

Ne întristăm când insistăm prin adunărilenoastre de tineret la câte un frate sau soră să se roage şi suntem refuzaţi. Înţelegem atunci că lipseşte antrenamentul.

Cu cât mai mult se cere unui credincios să alerge spre ţintă respectând rânduiala! Nu-i mai neplăcut şi păgubos când vezi astfel de oameni în biserică şi adunare.

Oamenii nu au capacitatea să stabilească criterii morale. Numai Dumnezeu descoperă omului ce e bine şi ce e rău. El este Etalonul. Dreapta măsură este în Hristos.

De aceea, orice gând trebuie făcut rob ascultării de Hristos (II Cor 10, 5). Umpleţi timpul cu lucru pentru Domnul. Rugându-vă, citind, cântând, scriind, meditând.

Cine nu lucrează pentru Domnul lucrează pentru satan.

Omul cade prima dată într-o greşeală şi e omeneşte să greşeşti, spune proverbul.

Însă o greşeală repetată devine plăcere, iar din plăcere nu mai e decât un pas să devenim robi ai păcatului, iar plata păcatului este moartea (Rom 6, 23).

Sfântul Pavel, Atletul lui Hristos, scrie atât de frumos şi de pilduitor despre alergarea spre Ţintă, spre mântuire – scopulvieţii noastre efemere. El, Apostolul Neamurilor, alerga altădată spre Damasc, prigonind creştinii. Dar a câştigat această alergare printr-un abandon. Domnul l-a cercetat şi l-a chemat la o altfel de alergare.

Dragii mei tineri, fraţi şi suriri, voi spre unde alergaţi? Care este scopul vieţii voastre? Oricât de frumoasă ar fi cununa pământească, odată se vestejeşte. Te cheamă Domnul prin glasul conştiinţei să alergi spre o cunună nestricăcioasă.

Lăsaţi-mă s-alerg voios,
grăbit spun cui mă-ntreabă,
că-n ascultarea lui Hristos
se cere mers cu grabă.

Nu-mpovăraţi umblarea mea
cu tot ce rugineşte,
Nici cu ce furii pot lua
sau molia-nvecheşte!
(Traian Dorz)

Gheorghe NEAGU

Lasă un răspuns