Cântarea lui Asaf – I Cronici 16, 34
Dumnezeu n-are nevoie să Se laude pe Sine Însuşi.
Cel bun nu se laudă, căci bunătatea lui este simţită de către toţi.
Cel frumos n-are nevoie să se laude, căci frumuseţea lui o văd toţi.
Cel înţelept n-are nevoie să se laude, căci înţelepciunea lui o văd toţi.
Dar cei care simt bunătatea, cei care văd frumuseţea, cei care aud înţelepciunea şi se împărtăşesc fericit şi folositor din toate acestea, ei au nevoia şi ei au datoria să-L laude pe Cel Bun, pe Cel Frumos, pe Cel Înţelept…
Căci Dumnezeu le are pe toate acestea şi mult mai mult.
El ne face parte din ele şi nouă tuturor atât de fericit şi binevoitor.
O, dacă L-ar lăuda oamenii numai pe Cel Bun şi pe cei buni, cât de mult i‑ar îndemna aceasta pe ceilalţi să se străduiască şi ei să fie buni!…
Dacă toate romanele ar descrie numai viaţa şi faptele oamenilor vrednici…
O, dacă toate cărţile de istorie ar povesti numai timpurile înfloritoare ale stăpânilor buni…
dacă toate operele ar răspândi numai exemplele şi isprăvile oamenilor credincioşi, evlavioşi, drepţi şi cinstiţi,
spre ce modele strălucite ar privi atunci ochii tineretului şi spre ce fapte vrednice s-ar simţi cu toţii îndemnaţi!
Dar, când în tot ce se învaţă, şi se scrie, şi se citeşte, şi se aude, şi se vede este răspândit numai răul, descris numai viciul şi mocirla… arătat numai desfrâul şi păcatul – ce gânduri să se trezească în inimile celor ce văd, şi aud, şi citesc? Şi ce fapte să rodească toate cele cu care îşi hrănesc sufletele?
Însă până când acei care au răspunderea viitorului nu se vor trezi să smulgă răul din sămânţă, până atunci în zadar vor fi toate celelalte măsuri împotriva roadelor răului. Răul se va înmulţi tot mai nimicitor şi sfârşitul va fi nimicirea tuturor celor ce nu-L cunosc pe Dumnezeu.
O, Dumnezeule nemărginit de bun, fii slăvit în veci!
Numai Ţie Ţi se cuvine toată lauda, cinstea şi închinarea pentru că numai Tu singur eşti desăvârşit de bun.
Ajută-ne să vestim mereu bunătatea Ta. Pentru ca, privind-o mereu, să ne simţim tot mai îndemnaţi a ne strădui să fim şi noi tot mai buni, mai iubitori şi mai vrednici de Tine. Amin.
Hristos – Pâinea noastră zilnică / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2001
