La anul 1665, un învăţat cu numele Newton a descoperit legea aşa numită a „gravitaţiunii”, lege ce spune că toate corpurile sunt atrase cu putere de pământ. Un corp ce-l aruncăm în aer cade la pământ, în puterea acestei legi.
Însă această lege se rupe când un corp cuprinde în el mai mult aer decât e greutatea lui. O păsărică rupe legea gravitaţiunii pentru că, pe lângă aripi, are în ea aer mult, care o ajută să se poată ridica. Un balon rupe legea gravitaţiunii pentru că aerul ce l-a strâns în el întrece greutatea ce o are.
O astfel de lege a gravitaţiunii este şi în lumea cea sufletească. Lumea aceasta cu ispitele şi patimile ei atrage pe om cu putere mare spre pământ. Această atragere este legea „firii celei vechi”, sub puterea căreia stă tot omul. În puterea acestei „legi”, cădem în păcat. Avem însă şi noi o putere cu care să rupem această lege. În ziua Înălţării la cer, Iisus Mântuitorul a rupt legea gravitaţiunii. El S-a înălţat la cer în faţa apostolilor. Domnul Iisus a rupt şi legea cu gravitaţiunea păcatului. El ne-a dat putere să scăpăm de atragerea lumii, de legea „firii celei vechi”, iar această putere este El, este viaţa cea trăita cu El, este darul şi harul Duhului Sfânt.
Când L-ai primit cu adevărat pe Domnul, când ţi-ai aruncat sarcina păcatelor la picioarele Crucii, când inima ta se umple de darul şi harul Duhului Sfânt, simţeşti cum deodată viaţa ta se ridică şi te ridică spre nebănuite înălţimi sufleteşti… simţeşti cum capeţi aripi sufleteşti… te simţeşti dintr-o dată mutat într-o lume nouă şi o viaţă nouă, plină de bucurie şi fericire adevărată.
Păsărica rupe „legea gravitaţiunii” cu ajutorul aripilor şi cu ajutorul aerului ce-l are în ea. Aşa e şi cu noi: putem rupe atragerea ispitelor lumeşti cu ajutorul aripilor ce ni le dă rugăciunea şi cu ajutorul Duhului ce este în noi. Legea „gravitaţiunii” păcatului o poate rupe numai „omul cel duhovnicesc” (Rom 8), omul care foloseşte neîncetat aripile rugăciunii, omul în care „Duhul a biruit carnea”, cele sufleteşti au biruit pe cele lumeşti.
Câţi însă au rupt şi rup „gravitaţiunea”, atragerea lumii cu ajutorul Mântuitorului? Puţini, foarte puţini. Cei mai mulţi oameni, cei mai mulţi creştini se târăsc pe pământ ca nişte viermi neputincioşi, nu se mai satură de a roade şi a se afunda în coaja lumii… trăiesc cu totul sub puterea de atragere a lumii… nu se pot înălţa cu sufletul.
Tu între care eşti?
«Lumina Satelor» nr. 22 / 29 mai 1927, p. 1
din vol. ”Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare”
