Loviti am fost cu urã si prigoniti avar
trecutul vietii noastre e-un lung si greu calvar
fiindcã-am vrut sã-i ducem pe-ai nostri la Hristos
sã-i facem sã cunoascã un cer mai luminos…
Dar nu vrem sã ne plangem cãci stim ce ni s-a spus
cã-n calea mantuirii necazuri sînt de dus
cã-adanc vom fi de lume loviti si sfasiati…
– De lume da,
dar cine credea cã si de frati!
O, am stiut cã lumea strãinã de Hristos
nu poate sã iubeascã Cuvantul luminos
n-am asteptat primire la ea, nici gand curat
dar de la cei ce strigã cã-s frati – am asteptat!
Cei prigoniti au dreptul la cinstea tuturor
ei sufãr pentru Domnul, – e sfant avutul lor!
si nimeni n-are-n lume vreun drept sau vreun temei
sã-l ia – ci sã respecte în totul tot ce-au ei.
– Dar ce-ati fãcut voi oare cei ce vã spuneti frati
– cã suferiti alãturi de noi vã prefãceati
cînd ati vãzut cã suntem bãtuti si risipiti
v-ati dus la fratii nostri sã-i rupeti si-amãgiti
v-ati dus vorbind de milã, de dragostea de frati
dar vã gandeati la turmã s-o rupeti, s-o furati
v-ati dus vorbind fãtarnic cã suferiti cu noi
sã fiti primiti în casã,
sã dezbinati apoi!…
Am fost luati de-acasã lãsand tot ce-am avut,
– un sfant respect de toate s-aveti – s-ar fi cãzut.
Cu-atat mai mult aceasta cu cat v-ati adãpat
si v-ati hrãnit cu totii de-aici îndelungat.
– Dar ce-ati fãcut voi oare cu ce-a rãmas de noi?
– v-ati nãpustit sã rupeti ca lupii între oi
de-ati nimicit frumsetea întregului ogor
nãltand spre Cer pãcatul unui cumplit omor.
O, nici mãcar respectul lumesc nu l-ati avut
ci-n numele credintei tot rãul ne-ati fãcut
în numele credintei vrãjmasul v-a-nselat
sã-ndreptãtiti pãcatul cã furtul nu-i pãcat,
cã a fura un suflet si-a-l rupe de ai sãi,
a nimici-o lucrare, nu-i faptã de cãlãi!…
În numele durerii adînci ce ne-ati produs
strigãm dupã dreptate si platã la Iisus
Vã acuzãm de furturi, de pradã si-nselãri
si-aducem mãrturie pustiuri si-ntristãri,
vã acuzãm de umblet nedemn si-amãgitor
si-aducem mãrturie dureri ce-n veci ne dor
vã acuzãm de vina coruperii de frati
si-aducem mãrturie pe toti cei dezbinati.
Sã ia aminte Domnul la tot ce-ati fãptuit
cînd noi zãceam în lanturi cu sufletul zdrobit
sã ia aminte Domnul la tot ce-aveti furat
din rodul pentru care am plans si-am sangerat
sã ia aminte Domnul la cei ce i-ati ucis
zdrobindu-le credinta, trãgandu-i spre abis
sã ia aminte Domnul sã judece apoi
si drept sã rãsplãteascã tot ce-ati fãcut cu noi.
Ati fost în casa noastrã!
stiti toti! –
spuneti din plin:
– dac-am adus vreodatã la noi ceva strãin,
dac-ati vãzut vreodatã ceva nedrept luat
ceva muncit de altii si-apoi de noi furat!
Spuneti de-am fost la altii,
spuneti dac-am ravnit,
luand mãcar al nostru-napoi, ce-au jefuit,
de strigã-n casa noastrã vreo grindã sau vreun cui
furate de la altii din munca oarecui!
– Dar voi de-atata vreme trãiti doar din furat
spunandu-i nedreptãtii cîstig de drept luat.
si dupã toate acestea tot voi vã supãrati
cã noi n-avem iubire, cã nu vã spunem frati.
Dar fãrã osebire cu totii-ati fost asa
v-ati întrecut de lacomi nedrept a v-aduna
dovadã ni-e pustiul si multele ruini
cat ne-ati cãlcat de lacomi, de cruzi si de haini.
Priviti în jurul vostru toti snopii adunati
au fost munciti de altii, de altii secerati
prezenta lor v-acuzã, cãci nu de la pãcat
ci jefuind pe altii, prin furt i-ati adunat.
I-ati rupt nedemn cu soapte viclene si i-ati dus
sã-si calce legãmantul cel unic ce l-au pus
le-ati nimicit credinta fãcand din ei apoi
fii ai Gheenei încã mai rãi chiar decît voi
cãci nu i-ati dus la Domnul
la El erau dintîi, –
ci i-ati fãcut netrebnici si fãrã cãpãtai.
I-ati dus pe-a voastre rele si-amãgitoare cãi
si nu mai buni sunt astãzi, ci înzecit mai rãi.
Sã vã plãteascã Domnul cum meritati, la toti
cã nu vi-e templu casa ci pesterã de hoti!
TRAIAN DORZ
1942. CANTARI LUPTATOARE
