4. Trebuie să ne rugăm neîncetat pentru lucrătorii Domnului care au acum sarcina să-L mărturisească pe Hristos, astăzi, lumii.
Dar trebuie să ne rugăm şi mai mult, şi mai puternic, şi mai fierbinte pentru cei de mâine. Fiindcă dacă astăzi este atât de greu să-L mărturiseşti pe Hristos, — cât de greu va fi mâine, când necredinţa va fi nespus mai mare, păcatul nespus mai greu şi oamenii nespus mai răi!
5. Nu poți face un bine altuia până nu-ţi faci mai întâi un rău ție însuți.
Nu-l poți uşura pe altul până nu te împovǎrezi pe tine mai întâi și mai greu.
Şi nu poţi aduce mântuirea nimănui până când nu plătești aceasta mai întâi tu însuți cu o jertfă pe mărimea mântuirii pe care vrei să o aduci pentru cei pe care vrei să-i mântuieşti.
6. Pe Hristos, Dulcele nostru Mântuitor, Care Se supusese desăvârşit Voii Tatălui, nimeni şi nimic nu-L putea înlătura de la drumul suferinţei şi al Crucii, — pentru că nu se putea face altfel mântuirea lumii.
Nimeni nu-L putea nici înlocui, nici scăpa de Jertfa Dragostei Sale pentru omenirea pe care venise s-o mântuiască.
7. Dar El a fost rânduit să moară o singură dată, spre a ispăşi păcatul tuturor oamenilor.
Şi apoi să învie, spre a deschide pe totdeauna şi pentru toţi cerul Împărăţiei lui Dumnezeu.
8. Când un păcat a fost săvârşit, el cere totdeauna o jertfă.
Când se cere o jertfă, ea trebuie totdeauna să fie dată de cel mai bun.
Iar când o dă cel mai bun, în Jertfa Lui este totdeauna o ispăşire deplină.
9. Dacă Domnul Iisus nu ar fi primit să moară pentru mântuirea noastră,
ar fi rămas pentru totdeauna în Slavă, dar pe totdeauna El ar fi fost fără noi Acolo.
Ar fi rămas fără Cruce, dar şi fără Biserică.
Ar fi rămas fără pătimire, dar şi fără urmaşi.
Slavă veşnică Lui pentru că a primit Jertfa, prin care ne-a primit şi pe noi.
Fratele Traian Dorz – Crucea Mântuitoare, pag. 154 -155
